DISCOPATIE, discopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile discurilor intervertebrale. – Din fr. discopathie.

discopatie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr discopathie] Denumire generică pentru afecțiunile discurilor (7) intervertebrale.

DISCOPATIE s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile discurilor intervertebrale. – Din fr. discopathie.

DISCOPATIE s.f. (Med.) Boală a discurilor intervertebrale. [Gen. -iei. / < fr. discopathie, cf. lat. discus – disc, gr. pathos – boală].

DISCOPATIE s. f. denumire generică pentru afecțiunile discurilor intervertebrale. (< fr. discopathie)

discopatie s. f., art. discopatia, g.-d. art. discopatiei; pl. discopatii, art. discopatiile (desp. -ti-i-)

discopatie s. f., art. discopatia, g.-d. art. discopatiei; pl. discopatii, art. discopatiile

discopatie s. f., art. discopatia, g.-d. art. discopatiei; pl. discopatii, art. discopatiile

DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-. □ ~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil₁), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie₁), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.