DISCONTINUITÁTE, discontinuități, s. f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spațiu; intermitență. ♦ (Mat., Fiz.) Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta, îndepărtată de ea, a unei mărimi. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCONTINUITÁTE ~ăți f. 1) Lipsă de continuitate; intermitență. 2) mat. fiz. Trecere bruscă de la o valoare la alta fără parcurgerea valorilor intermediare. [Art. discontinuitatea; G.-D. discontinuității; Sil. -nu-i-] /<fr. discontinuité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCONTINUITÁTE s.f. Lipsă de continuitate; întrerupere. ♦ (Mat.) Proprietate a unei funcții de a sări de la o valoare la alta, fără a trece prin valorile intermediare. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. discontinuité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCONTINUITÁTE s. v. intermitență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Discontinuitate ≠ continuitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

discontinuitáte s. f. → continuitate
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* discontinuitáte f. (fr. discontinuité). Întrerupere, intermitență.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink