8 definiții pentru discont
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
discont sn [At: STAMATI, D. / V: ~o, ~omt / Pl: ~uri / E: fr discomte, ger Diskont, it disconto] (Iuz) Scont. modificată
DISCONT s. n. procent încasat de către o bancă la decontarea polițelor. (< germ. Diskont)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discomt sn vz discont
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disconto sn vz discont
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disconto n. V. scont.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
discont s. n., pl. disconturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
discount v. discont[1] de clarificat
- Intrarea discont nu există, iar discount are și o intrare proprie, ordonată alfabetic acolo unde ar trebui să figureze discont. — gall
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DISCÓNT (< engl.) s. n. 1. Rabat comercial, remiză, practicate în vânzările de produse desperecheate sau fără însemnele de marcă, etichete etc. 2. Rabat autorizat aplicat de un comerciant asupra prețurilor în funcție de amploarea comenzilor sau a vânzărilor. 3. Practică comercială care constă în vânzarea de produse la prețuri mai mici pentru achiziționarea de cantități mari de marfă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
discont, disconturisubstantiv neutru
- 1. Procent încasat de către o bancă la decontarea polițelor. MDN '00
etimologie:
- Diskont MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.