discofílă s. f., g.-d. art. discofílei; pl. discofíle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s. m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. – Din fr. discophile.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISCOFIL ~ă (~i, ~e) m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. /<fr. discophile
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISCOFÍL, -Ă s.m. și f. Amator de discuri muzicale. [< fr. discophile].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DISCOFÍL, -Ă s. m. f. amator de muzică înregistrară pe discuri. (< fr. discophile)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
discofíl s. m., pl. discofíli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
discofíl, -ă s.m.f. 1979 (muz.) Colecționar (amator) de muzică înregistrată pe discuri v. hobbyst (din fr. discophile; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink