DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCIPLINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISCIPLINA și A SE DISCIPLINA. 2) Care vădește spirit de disciplină. /v. a (se) disciplina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCIPLINÁT adj. ordonat, regulat. (Duce o viață ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Disciplinat ≠ nedisciplinat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

A DISCIPLINÁ ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DISCIPLINÁ mă ~éz intranz. Ase obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disciplinéz v. tr. (lat. disciplinor, -ári). Supun disciplineĭ, fac să fie ascultător. Fig. Iron. Învăț minte (pintr’o bătaie orĭ pedepsă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink