dirijor, ~oare smf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~i, ~oare / E: dirija + -or] 1 Persoană care conduce un cor sau o orchestră reglând mișcarea, ritmul, tonalitatea Si: (îvr) direjetor (1). 2 (Pex) Persoană care conduce execuția unei piese muzicale, urmărind redarea exactă și expresiv-artistică a partiturii Si: (îvr) direjetor (2).

DIRIJOR, -OARE, dirijori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o orchestră sau un cor. Pregătirea și autoritatea dirijorilor influențează într-un grad înalt nivelul de interpretare al orchestrei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 1/2.

DIRIJOR, -OARE s.m. și f. Persoană care conduce o orchestră sau un cor. [< dirija + -or].

DIRIJOR, -OARE s. m. f. cel care conduce o orchestră, un cor. (< dirija + -or)

DIRIJOR ~i m. 1) Persoană (cu studii speciale) care dirijează o orchestră sau un cor. 2) fig. Persoană care dirijează un grup de oameni într-o acțiune colectivă. /a dirija + suf. ~or

* dirijór, -oáre s. (d. dirijez). Barb. Director, dirigent, conductor de cor.

femeie-dirijor s. f. (muz.) Femeie care a îmbrățișat profesia de dirijor ◊ „După informațiile pe care le dețin, se pare că sunt singura femeie-dirijor de orchestră din țară.” Universitatea comunistă 2/85 p. 5 (din femeie + dirijor)

muzician-dirijor s. m. (muz.) 1974 Muzician care dirijează v. muzician-compozitor (din muzician + dirijor)

dirijor s. m., pl. dirijori

dirijor s. m., pl. dirijori

dirijor s. m., pl. dirijori

dirijor sb. (dirijorul unei orchestre).

DIRIJOR s. (MUZ.) șef de orchestră.

DIRIJOR s. (MUZ.) șef de orchestră.