DIREMȚIÚNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărțire, divorț, desființare a unei căsătorii. [Cf. lat. diremptio, fr. diremption].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIREMȚIÚNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărțire, divorț. (< lat. diremptio, fr. diremption)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diremțiúne s. f., g.-d. art. diremțiúnii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink