DIRECTOARE s.f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele unei suprafețe conice sau cilindrice. [După fr. directrice].

DIRECTOR², -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director.

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20.000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element care mărește directivitatea unei antene. – Din fr. directeur, lat. director.

director^2[1], ~oare [At: (a. 1724) IORGA, S. D. XIV, 20 / A și: director / V: (înv) dre~, ~e, (reg) drectăr, (îvr) derec~, derectur, drehtor / Pl: ~i, ~oare / E: fr directeur, lat director] 1 smf / Persoană care conduce o instituție, o întreprindere, o publicație sau un sector al acestora. 2 smf Funcție de director (1). 3 sm (Îs) ~ de scenă (sau, rar, artistic) Regizor. 4 sm (Rar; îs) ~ de luptă Secundat. 5 sm (Reg; îs) ~ul prefecturii (sau prefectului) Subprefect. 6 sm (Îvr; îs) ~ fiscal Procuror. 7 sm (Îvr; îs) ~ de lucru Calfă. 8 sf (Fam; asr) Soție de director (1). corectat(ă)

director¹, ~oare [At: CIȘMAN. FIZ. II, 341 / A și: director / Pl: ~i, ~oare / E: fr directeur, lat director] 1 a Care indică direcția Si: (nob) directiv¹ (2). 2 a Care reglează direcția (2) Si: (nob) directiv¹ (3). 3 a (Îs) Roți ~oare Roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția (2) de mers. 4 a (Îs) Plan ~ Hartă sau plan al unei regiuni la scara 1/20000. 5 a (Îs) Linie ~oare Linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. 6 a (Îs) Tun ~ Tun care prin tirul lui indică direcția de tragere. 7 a (Fig) Care indică linia de conduită. 8 a (Fig) Care dirijează (4) activitatea într-un anumit domeniu. 9 sf (Gmt) Curbă prin punctele căreia trec generatoarele unei suprafețe. 10 sn Element constructiv al unei antene de telecomunicații folosit pentru mărirea directivității.

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20.000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRECTOR², -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRECTOR², -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care are conducerea unei instituții, a unei publicații periodice etc. sau numai a unui sector din cadrul acestora. Toți... îl cred director de minister. CARAGIALE, O. III 18. De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului. ALECSANDRI, T. I 276.

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj. Care dirijează ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul cu ajutorul cărora i se dă direcția. (Mil.) Plan director = hartă sau plan al unei regiuni, deobicei la scara de 1/20000. Tun director = tun care, prin tirul lui, indică direcția de tragere pentru celelalte tunuri. (Geom.) Linie directoare = linie pe care alunecă altă linie care prin mișcarea ei descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează activitatea în diferite domenii. Teoriile directoare ale fizicii contemporane, adică teoria relativității și teoria cuantelor, s-au format și s-au consolidat mai tîrziu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 7/1.

DIRECTOR, -OARE s.m. și f. Conducător al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei direcții de minister etc. [Cf. fr. directeur].

DIRECTOR, -OARE adj. Care reglează, dirijează, care arată direcția. ◊ Plan director = hartă la scară mică care servește la pregătirea operațiilor militare. ♦ (Fig.) Care arată linia de conduită ce trebuie urmată; care dirijează activitatea într-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmărește directivitatea unui sistem de antene. [Acc. și director. / cf. fr. directeur, lat. director].

DIRECTOR¹, -OARE I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)

DIRECTOR², -OARE s. m. f. 1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei direcții dintr-un organ central. 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2). (< fr. directeur, lat. director)

DIRECTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care se află în fruntea unei instituții sau întreprinderii; conducător al unei instituții sau întreprinderi. ~ general. ~ul școlii. ~ul uzinei. /<fr. directeur, lat. director, ~oris

DIRECTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care dirijează un domeniu de activitate. Comitet ~. 2) Care determină direcția. Semn ~. 3) Care indică o linie de conduită. Idee ~oare. /<fr. directeur, lat. director, ~oris

* directór, -oáre s. (lat. diréctor, -óris). Care dirijează o școală, un stabiliment, un serviciŭ administrativ. Fie-care din ceĭ cincĭ membri al directoriuluĭ în Francia la 1795: directoriĭ eraŭ aleșĭ de consiliŭ celor Vechĭ și de cel al celor Cincĭ-Sute. Director de conștiință, ecleziastic catolic ales de o persoană ca s’o conducă după principiile religiuniĭ. Adj. Plan director, linie directoare. – Fem. și directrice, pl. ĭ (în geometrie).

directoare (persoană) s. f., g.-d. art. directoarei; pl. directoare

directoare (persoană) s. f., g.-d. art. directoarei; pl. directoare

directoare (linie, persoană) s. f., g.-d. art. directoarei; pl. directoare

directoare, pl. directoare

directoare.

director¹ adj. m., pl. directori; f. sg. și pl. directoare

director² (grupare de documente în calculator) s. n., pl. directoare

director¹ adj. m., pl. directori; f. sg. și pl. directoare

*director³ (grupare de documente în calculator) s. n., pl. directoare

director (care indică direcția) adj. m., pl. directori; f. sg. și pl. directoare

director (adj.)

director (subst.)

director.