7 definiții pentru directivitate
Explicative DEX
DIRECTIVITATE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. – Din fr. directivité.
DIRECTIVITATE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. – Din fr. directivité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
directivitate sf [At: MDENC / E: fr directivité] Proprietate a unui emițător de a radia sau a capta unde acustice sau electromagnetice preferențial în anumite direcții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRECTIVITATE s.f. (Fiz.) Proprietate a unui izvor de radiații de a emite într-un unghi cît mai mic față de direcția de emisiune. [Cf. fr. directivité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRECTIVITATE s. f. proprietate a unei surse (respectiv a unui receptor) de radiații de a emite (recepționa) preferențial radiația în (din) anumite direcții. (< fr. directivité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
directivitate s. f., g.-d. art. directivității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
directivitate s. f., g.-d. art. directivității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
directivitate s. f., g.-d. art. directivității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
directivitatesubstantiv feminin
- 1. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- directivité DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.