DIRECTÍV, -Ă, directivi, -e, adj. l. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. – Din fr. directif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECTÍV, -Ă adj. Direcțional. [< fr. directif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECTÍV, -Ă adj. 1. direcțional. ◊ (tehn.) care are direcție fixă. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea. (< fr. directif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECTÍV adj. (FIZ.) direcțional. (Raze ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

directív adj. m., pl. directívi; f. sg. directívă, pl. directíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink