9 definiții pentru directiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIRECTIV, -Ă, directivi, -e, adj. 1. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. – Din fr. directif.
DIRECTIV, -Ă, directivi, -e, adj. 1. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. – Din fr. directif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
directiv1, ~ă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 21/11 / Pl: ~i, ~e / E: fr directif] 1 a Care dirijează (1) o activitate sau un sector de activitate. 2 Care indică direcția (2) Si: director1 (1). 3 Referitor la o anumită direcție (1) Si: direcțional (2). 4 (D. antene) Care emite într-o singură direcție (1) Si: direcțional (3). 5 Care are direcție (1) fixă. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRECTIV, -Ă adj. Direcțional. [< fr. directif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRECTIV, -Ă adj. 1. direcțional. ◊ (tehn.) care are direcție fixă. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea. (< fr. directif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
directiv (rar) adj. m., pl. directivi; f. directivă, pl. directive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
directiv (rar) adj. m., pl. directivi; f. directivă, pl. directive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
directiv adj. m., pl. directivi; f. sg. directivă, pl. directive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIRECTIV adj. (FIZ.) direcțional. (Raze ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIRECTIV adj. (FIZ.) direcțional. (Raze ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
directiv, directivăadjectiv
- 1. Care indică direcția, privitor la direcție. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: direcțional
- 2. Care are direcție fixă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 3. (Despre forme verbale) Care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea. MDN '00
etimologie:
- directif DEX '09 DEX '98 DN