DIRECTITÁTE s.f. Însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; simplitate; directitudine. [< direct + -itate].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRECTITÁTE s. f. însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; directitudine, directețe. (< direct + -itate)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
directitáte s. f., g.-d. art. directității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
directitáte s.f. Simplitate ◊ „Fraza e stăpânită, articulată exact, în repezi căderi ce sunt expresive prin directitate și limpezime.” R.lit. 28 XI 73 p. 12 (din direct + -itate; L. Seche în LR 1/60 p. 60; LRC II 177)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink