5 definiții pentru directitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
directitate sf [At: DN2 / Pl: (rar) ~tăți / E: direct] (Rar) Spunere a unui lucru în mod direct (12), fără ocolișuri Si: simplitate, (rar) directețe, directitudine.
DIRECTITATE s.f. Însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; simplitate; directitudine. [< direct + -itate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRECTITATE s. f. însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; directitudine, directețe. (< direct + -itate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
directitate s. f. Simplitate ◊ „Fraza e stăpânită, articulată exact, în repezi căderi ce sunt expresive prin directitate și limpezime.” R.lit. 28 XI 73 p. 12 (din direct + -itate; L. Seche în LR 1/60 p. 60; LRC II 177)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
directitate s. f., g.-d. art. directității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
directitatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri. DNsinonime: directețe directitudine simplitate
etimologie:
- direct + -itate DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.