DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECLÍE s. (înv.) stâlpar. (Moneda numită ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

direclíe s. f. (sil. -cli-), art. direclía, g.-d. art. direclíei; pl. direclíi, art. direclíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

direclíe și dereclíe f. (turc. direkli, cu stîlpĭ, d. direk, catarg, de unde și sîrb. direklija. V. dereg 1 și dric). Vechĭ. Colonat, scud spaniol (mare cît o piesă de 5 francĭ de argint), numit și (z)gripțor și stîlpar. Valora 8 leĭ și 1/2 la 1826 (Iorga, Negoț. 225), ĭar în ainte pînă la 12 leĭ și 20 de parale. V. gingirliŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink