DIRECȚIONÁL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de o anumită direcție; propriu unei direcții. [Sil. -ți-o-] /<fr. directionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care arată direcția. ♦ (Despre antene) Care emite într-o singură direcție. [Pron. -ți-o. / cf. fr. directionnel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECȚIONÁL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr. directionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECȚIONÁL adj. (FIZ.) directiv. (Raze ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

direcționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. direcționáli; f. sg. direcționálă, pl. direcționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink