diptíl V. tiptil.

tiptil [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 22/36 / V: (înv) di~, tep~, (reg) tup~ / E: tc tebdil] 1 av (Înv; în legătură cu verbul „a se îmbrăca”) Deghizat (pentru a nu fi recunoscut). 2 av (În legătură cu verbe de mișcare) Fără zgomot (pentru a nu fi auzit) Si: încet, (pop) tipa (5), pitiș. 3 av (În legătură cu verbe de mișcare) Pe furiș (pentru a nu fi văzut) Si: (pop) tipa (6), pitiș. 4 s (Înv; îlav) În tep~ Pe ascuns.

tiptíl și (vechĭ) teptíl adv. (turc. ar. tebdil, schimbat, poliția secretă, tiptil). Vechĭ. Travestit: a umbla tiptil. Azĭ. Fam. Pe furiș, pe ascuns: copiiĭ se strecurară tiptil în grădină, s’a luat tiptil după mine. – Și diptil (vechĭ).