DIPTÍC, diptice, s. n. Icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta în așa fel încât să se poată deschide și închide ca o carte. ♦ P. gener. Operă literară sau muzicală alcătuită din două părți. [Acc. și: díptic] – Din fr. diptyque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIPTÍC ~ce n. 1) Tablou alcătuit din două piese (plăci, panouri) legate între ele în așa fel, încât se pot închide și deschide ca niște coperte. 2) Operă literară sau muzicală alcătuită din două părți. /<fr. diptyque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIPTÍC s.n. 1. Tăblițe cerate care se puteau închide ca o carte, folosite de romani. 2. (Arte) Piesă compusă din două panouri fixe sau mobile. [< fr. diptyque, cf. gr. diptycha].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIPTÍC s. n. 1. tăblițe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani. 2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile. ◊ (p. ext.) operă literară formată din două părți. 3. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formație de cameră instrumentală sau vocală din două mișcări contrastante. (< fr. diptyque, gr. diptykhos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diptíc s. n. (sil. mf. -ptic), pl. diptíce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* díptice n. pl. (lat. diptycha, vgr. diptycha, registru, d. diptyhos, îndoĭt în doŭă. Cp. cu diplomă). La Romanĭ, tăblițe în care consuliĭ, chestoriĭ ș.a. îșĭ puneaŭ portretu și numele și le ofereaŭ amicilor saŭ poporuluĭ cînd intraŭ în funcțiune. Tăblițe unse cu ceară și îndoite în doŭă pe care scriaŭ ceĭ vechĭ. La biserică, în Occident, pomelnic cu numele fundatorilor, episcopilor ș.a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

díptice s. f. pl. (Înv.) 1. Pergament alcătuit din două foi, pe care erau scrise, în stânga, numele celor vii ale unei comunități creștine primare, iar în dreapta numele morților pomeniți la slujbele bisericești. 2. Ordinea pomenirii patriarhilor și întâi-stătătorilor bisericilor ortodoxe la slujbe. 3. (La sg.) Icoană sau tablou făcut din două plăci, legate între ele așa fel încât să se poată deschide și închide ca o carte; p. gener. operă compusă din două părți. – Din fr. diptique (‹ gr. diptiha).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink