4 definiții pentru diplău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăpleu sm vz diplău

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

diplău adj. – Cîrn, turtit. Mag. gyeplö (Gáldi, Dict., 124). În Trans., rar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

diplău, dipleie, diplauă, (daplău, depleu), s.n. – (reg.) Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. Termen atestat doar în nordul țării (ALR, 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț” (Galdi, cf. DER).

diplău, dipleie, diplauă, (daplău), s.n. – Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. Termen atestat doar în nordul țării (ALR 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț”.

Intrare: diplău
substantiv neutru (N46-eie)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diplău
  • diplăul
  • diplău‑
plural
  • dipleie
  • dipleiele
genitiv-dativ singular
  • diplău
  • diplăului
plural
  • dipleie
  • dipleielor
vocativ singular
plural
tăpleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)