2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dipli vt [At: DOSOFTEI, V. S., septembrie, 37v/21 / Pzi: ~lesc / E: nct] (Îvr; pbl) A răni.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dipli (-lesc, -it), vb. – A ciurui. Origine necunoscută. Înv. (sec. XVII). Este poate în legătură cu ngr. δυπλοῦς „dublu”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

dipli subst. Semn temporal în muzica bisericească psaltică, compus al lui apli, care adaugă două bătăi notei sub care este scris. – Din gr. dipli „dublu”.

Intrare: dipli (s.n.)
dipli (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N81)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dipli
  • dipliul
  • dipliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dipli
  • dipliului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dipli (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dipli
  • diplire
  • diplit
  • diplitu‑
  • diplind
  • diplindu‑
singular plural
  • diplește
  • dipliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diplesc
(să)
  • diplesc
  • dipleam
  • diplii
  • diplisem
a II-a (tu)
  • diplești
(să)
  • diplești
  • dipleai
  • dipliși
  • dipliseși
a III-a (el, ea)
  • diplește
(să)
  • diplească
  • diplea
  • dipli
  • diplise
plural I (noi)
  • diplim
(să)
  • diplim
  • dipleam
  • diplirăm
  • dipliserăm
  • diplisem
a II-a (voi)
  • dipliți
(să)
  • dipliți
  • dipleați
  • diplirăți
  • dipliserăți
  • dipliseți
a III-a (ei, ele)
  • diplesc
(să)
  • diplească
  • dipleau
  • dipli
  • dipliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)