díplă, díple, s.f. (reg.) (ironic) vioară.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

díplă (Olt. Trans.) și díblă (Munt. Mold.) f., pl. e (vsl. dipla, fluĭer, nsl. dibla, diple, sîrb. diple, dipli, cimpoĭ, d. ngr. dipla, încrețitură, propriŭ zis „lucru duplu”, ca fluĭeru cimpoĭuluĭ). Iron. Vioară: Țiganu cu dibla supsuoară. Olt. (diblă). Scoabă cu piulițe (cu șuruburĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DIPLĂ MÁRE s. v. contrabas.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink