DIOXINĂ s. n. Grup de substanțe foarte toxice, care pot să apară în sinteza unor erbicide, dezinfectanți etc. [Pr.: di-o-] – Din fr. dioxine.

DIOXINĂ s. f. substanță chimică foarte toxică. (< engl. dioxin)

dioxină s. f. (chim.) Substanță chimică puternic toxică ◊ „Biroul internațional al muncii (B.I.T.) a comunicat că înainte de binecunoscuta dramă petrecută la Seveso, în Italia, au fost înregistrate mai multe accidente provocate de dioxină în Europa.” Sc. 19 XI 77 p. 5. ◊ „În Brazilia, guvernul statului Para [...] apreciază că dioxina pe care o conțin ierbicidele depozitate în apropiere de barajul Tucurui, unul din cele mai mari din lume, ar putea provoca moartea mai multor zeci de milioane de persoane.” R.l. 8 VI 84 p. 6; v. și Sc. 23 II 76 p. 6, 19 X 79 p. 6 [var. dioxin] (din engl. dioxin; cf. it. diossina; BD 1970, DPN 1976; DC)

dioxină (desp. di-o-) s. f., g.-d. art. dioxinei

*dioxină (di-o-) s. f., g.-d. art. dioxinei

DIOXÍNĂ (< fr.) s. f. Denumire generică pentru un grup de peste 75 de substanțe chimice toxice, care pot apărea în sinteza unor erbicide, dezinfectanți, uleiuri de transformator, dar și în instalații de ardere a gunoaielor menajere. Cea mai toxică, tetraclorodibenzo-1, 4-dioxina, a provocat dezastrul ecologic de la Seveso (Italia) din 1976, când a fost poluată de industria chimică italiană o suprafață de 1.800 ha, ceea ce a dus la îmbolnăvirea a sute de copii și la moartea a sute de mii de animale domestice.