DIORÍT, diorite, s. n. Rocă eruptivă grăunțoasă, cenușie, folosită ca piatră de construcție, la pavaje etc. [Pr.: di-o-] – Din fr. diorite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIORÍT n. Rocă eruptivă granuloasă, de culoare cenușie, folosită ca material de construcție. [Sil. di-o-] /<fr. diorite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIORÍT s.n. Rocă eruptivă cristalină, alcătuită din feldspați plagioclazi, piroxeni și amfiboli. [< fr. diorite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIORÍT s. n. rocă magmatică intruzivă cristalină, format din feldspați plagioclazi, piroxeni și amfiboli. (< fr. diorite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diorít s. n. (sil. di-o-), pl. dioríte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diorít n., pl. e și urĭ (vgr. diorizo, despart, disting, fiindcă în diorit negru și albu se disting ușor. V. aorist, afurisit). Min. Un mineral compus din feldspat și amfibol.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink