dioptrie sf [At: CADE / P: di-op~ / Pl: ~ii / E: fr dioptrie] Unitate de măsură a refracției lentilelor și a ochiului care are la bază puterea lentilei cu distanța focală de un metru.

DIOPTRIE, dioptrii, s. f. Unitate în care se exprimă convergența unei lentile cînd distanța ei focală se măsoară în metri. Examina coloanele de cifre cu niște ochelari de șapte dioptrii. CAMIL PETRESCU, U. N. 51. – Pronunțat: di-op-.

DIOPTRIE s.f. (Fiz.) Unitate care se folosește la măsurarea refracției lentilelor și a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. dioptrie, cf. gr. dioptron – oglindă].

DIOPTRIE s. f. unitate de măsură a convergenței, caracterizând un sistem optic (lentilă, ochi) a cărui distanță focală este de 1 m. (< fr. dioptrie)

DIOPTRIE ~i f. fiz. Unitate de măsură a puterii optice a lentilelor. [Art. dioptria; G.-D. dioptriei; Sil. -tri-e] /<fr. dioptrie

dioptrie f. Fiz. unitate de convergență a lentilelor: gradul de miopie sau de presbitie se evaluează în dioptrii.

dioptríe f. (vgr. dioptreia). Fiz. Unitatea de convergență a lentilelor saŭ a sistemelor convergente. Puterea lentilelor ochelarilor.

dioptrie (desp. di-op-) s. f., art. dioptria, g.-d. art. dioptriei; pl. dioptrii, art. dioptriile (desp. -tri-i-)

dioptrie (di-op-) s. f., art. dioptria, g.-d. art. dioptriei; pl. dioptrii, art. dioptriile

dioptrie s. f. (sil. di-op-), art. dioptria, g.-d. art. dioptriei; pl. dioptrii, art. dioptriile

DIOPTRIE s. (FIZ.) (rar) tărie. (~ unei lentile.)

DIOPTRIE s. (FIZ.) (rar) tărie. (~ unei lentile.)