2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIOPTRICĂ s. f. Parte a opticii care se ocupă cu studiul fenomenelor de refracție a luminii. – Pronunțat: di-op-.

DIOPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi].

DIOPTRICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor de refracție a luminii. /<fr. dioptrique

dioptrică f. partea fizicei care tratează despre refracțiunea luminei.

DIOPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.

DIOPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.

dioptric, ~ă [At: AMFILOHIE, 32r/14 / P: di-op~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dioptrique] 1 sf Parte a fizicii care studiază fenomenele de refracție a luminii. 2 a Referitor la dioptrică (1). 3 a Care aparține dioptricii (1).

DIOPTRIC, -Ă, dioptrici, -e, adj. Care e în legătură cu legile refracției luminii sau care are la bază aceste legi. Telescop dioptric. – Pronunțat: di-op-.

DIOPTRIC, -Ă adj. Referitor la dioptrică. [Pron. di-op-. / < fr. dioptrique].

DIOPTRIC, -Ă I. adj. referitor la dioptrică. II. s. f. parte a opticii care studiază refracția luminii. (< fr. dioptrique)

DIOPTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dioptrică; propriu dioptricii. [Sil. di-op-] /<fr. dioptrique

* dióptric, -ă adj. (vgr. dioptrikós. V. optic). Fiz. Relativ la dioptrică. S.f. Acea parte a fiziciĭ care se ocupă de refracțiunea luminiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dioptrică (desp. di-op-) s. f., g.-d. art. dioptricii

dioptrică (di-op-) s. f., g.-d. art. dioptricii

dioptrică s. f. (sil. di-op-), g.-d. art. dioptricii

dioptric (desp. di-op-) adj. m., pl. dioptrici; f. dioptrică, pl. dioptrice

dioptric (di-op-) adj. m., pl. dioptrici; f. dioptrică, pl. dioptrice

dioptric adj. m. (sil. di-op-), pl. dioptrici; f. sg. dioptrică, pl. dioptrice

Intrare: dioptrică
  • silabație: di-op- info
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dioptrică
  • dioptrica
plural
genitiv-dativ singular
  • dioptrici
  • dioptricii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dioptric
dioptric adjectiv
  • silabație: di-op-tric info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dioptric
  • dioptricul
  • dioptricu‑
  • dioptrică
  • dioptrica
plural
  • dioptrici
  • dioptricii
  • dioptrice
  • dioptricele
genitiv-dativ singular
  • dioptric
  • dioptricului
  • dioptrice
  • dioptricei
plural
  • dioptrici
  • dioptricilor
  • dioptrice
  • dioptricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dioptricăsubstantiv feminin

  • 1. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

dioptric, dioptricăadjectiv

  • 1. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Telescop dioptric. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.