DIÓPTRICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor de refracție a luminii. /<fr. dioptrique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÓPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dióptrică s. f. (sil. di-op-), g.-d. art. dióptricíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÓPTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dioptrică; propriu dioptricii. [Sil. di-op-] /<fr. dioptrique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÓPTRIC, -Ă adj. Referitor la dioptrică. [Pron. di-op-. / < fr. dioptrique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÓPTRIC, -Ă I. adj. referitor la dioptrică. II. s. f. parte a opticii care studiază refracția luminii. (< fr. dioptrique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dióptric adj. m. (sil. di-op-), pl. dióptrici; f. sg. dióptrică, pl. dióptrice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dióptric, -ă adj. (vgr. dioptrikós. V. optic). Fiz. Relativ la dioptrică. S.f. Acea parte a fiziciĭ care se ocupă de refracțiunea luminiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink