Diomede m. Mit. 1. rege al Traciei, hrănea caii săi cu carne de om și apoi fu sfâșiat de ei; 2. erou grec, căpetenia Argienilor la împresurarea Troiei.

Diomedes 1. Fiul zeului Ares și rege al Thraciei, vestit pentru faptul că-și hrănea caii cu carne omenească. A fost ucis de Heracles, la porunca lui Eurystheus (v. și Heracles). 2. Erou etolian, care a participat la războiul împotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus și al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expediția epigonilor împotriva cetății Thebae (v. și Adrastus). În ciclul troian el este prietenul și tovarășul nedespărțit al lui Odysseus, pe care-l însoțește în toate misiunile mai grele (intervenția făcută de Odysseus pe lîngă Agamemnon ca s-o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca să-l caute pe Philoctetes rănit etc.). Diomedes este un luptător curajos, care seamănă moartea în rîndul troienilor. O rănește în luptă și pe Aphrodite, faptă care-i atrage mînia zeiței. După terminarea războiului, Diomedes se întoarce acasă dar, fiindcă acolo află de infidelitatea soției lui, Aegiale, părăsește meleagurile natale și o pornește din nou prin lume. Poposește pe țărmurile Italiei și se stabilește la curtea regelui Daunus. După o versiune s-ar fi căsătorit chiar cu fiica regelui și ar fi trăit acolo pînă la adînci bătrîneți.

Tydides, denumire purtată de Diomedes, fiul lui Tydeus.