O definiție pentru dinumdanam
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dinumdanam s. m. – Chef, zaiafet, petrecere. Mag. dinom-dánom (Tiktin; Candrea). În Trans.
Intrare: dinumdanam
dinumdanam substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)