2 definiții pentru dinumdanam
Explicative DEX
DINUM-DANAM, DINUM-DANUM sbst. Trans. Chef cu mîncări și băuturi și cu mare veselie: să pun la mîncate, al băute, la dinum-danam (RET.); acolo era mare dinum-danum, ospăț mare, nuntă împărătească (RET.) [ung. dinomdánom].
Etimologice
dinumdanam s. m. – Chef, zaiafet, petrecere. Mag. dinom-dánom (Tiktin; Candrea). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dinumdanam
dinumdanam substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)