DINÁSTIC, -Ă, dinastici, -ce, adj. Privitor la dinastie, care aparține dinastiei. ♦ (Despre oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei. – Din fr. dynastique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÁSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dinastie; propriu unei dinastii. Tron ~. /<fr. dynastique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÁSTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dinastie, de dinastie. 2. Partizan al dinastiei. [Cf. fr. dynastique, it. dinastico, gr. dynastikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÁSTIC, -Ă adj. referitor la dinastie. (< fr. dynastique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dinástic adj. m., pl. dinástici; f. sg. dinástică, pl. dinástice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dinástic, -ă adj. (vgr. dynástikos). Relativ la dinastie: chestiune dinastică. Subst. Partizan al dinastiiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink