opțiuni
  • info

11 definiții pentru dinastic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINASTIC, -Ă, dinastici, -ce, adj. Privitor la dinastie, care aparține dinastiei. ♦ (Despre oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei. – Din fr. dynastique.

DINASTIC, -Ă, dinastici, -ce, adj. Privitor la dinastie, care aparține dinastiei. ♦ (Despre oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei. – Din fr. dynastique.

dinastic, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dynastique] 1-2 Privitor la dinastie (1-2). 3-4 Care aparține dinastiei (1-2). 5 (D. oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei (1).

DINASTIC, -Ă, dinastici, -e, adj. 1. Privitor la dinastie. 2. (Despre persoane) Care este partizan al dinastiei. ◊ (Substantivat) Fuseși prin treburi, furași parale Și pușcăria visezi cumplit, Fă-te dinastic și-n grabă mare Capeți decretul de om cinstit. LIT. ANTIMONARHICĂ 106.

DINASTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dinastie, de dinastie. 2. Partizan al dinastiei. [Cf. fr. dynastique, it. dinastico, gr. dynastikos].

DINASTIC, -Ă adj. referitor la dinastie. (< fr. dynastique)

DINASTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dinastie; propriu unei dinastii. Tron ~. /<fr. dynastique

dinastic a. privitor la o dinastie. ║ m. partizan al dinastiei domnitoare.

* dinástic, -ă adj. (vgr. dynástikos). Relativ la dinastie: chestiune dinastică. Subst. Partizan al dinastiiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dinastic adj. m., pl. dinastici; f. dinastică, pl. dinastice

dinastic adj. m., pl. dinastici; f. dinastică, pl. dinastice

dinastic adj. m., pl. dinastici; f. sg. dinastică, pl. dinastice

Intrare: dinastic
dinastic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinastic
  • dinasticul
  • dinasticu‑
  • dinastică
  • dinastica
plural
  • dinastici
  • dinasticii
  • dinastice
  • dinasticele
genitiv-dativ singular
  • dinastic
  • dinasticului
  • dinastice
  • dinasticei
plural
  • dinastici
  • dinasticilor
  • dinastice
  • dinasticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dinastic, dinasticăadjectiv

  • 1. Privitor la dinastie, care aparține dinastiei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (Despre oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote (și) substantivat Fuseși prin treburi, furași parale Și pușcăria visezi cumplit, Fă-te dinastic și-n grabă mare Capeți decretul de om cinstit. LIT. ANTIMONARHICĂ 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.