DINÁR, dinari, s. m. 1. Monedă de aur sau de argint de origine arabă, care a circulat în trecut și în Europa. 2. Unitate monetară curentă în Iugoslavia, Algeria, Iordania etc. – Din ngr. dinárion, fr. dinar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÁR ~i m. 1) Monedă de argint în Roma antică. 2) Monedă de aur sau de argint de origine arabă care, în evul mediu, a circulat și în unele țări din Europa, inclusiv și în Țara Moldovei. 3) Unitate a sistemului monetar curent în Iugoslavia, Irak, Algeria, Tunisia etc. /<ngr. dinárium, fr. dinar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÁR s.m. 1. V. denar. 2. Unitate monetară în [fosta] Iugoslavie, Algeria, Iordania etc. ♦ Monedă divizionară în Iran, valorând a suta parte dintr-un rial. [< ngr. dinarion, fr. dinar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÁR s. m. unitate monetară în fosta Iugoslavie, Algeria, Iordania, Libia etc. ◊ monedă divizionară în Iran, a suta parte dintr-un rial. (< fr. dinar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dinár (dinári), s. m. – 1. Monedă de argint arabă. – 2. Unitate monetară curentă în Iugoslavia, Algeria etc. – Var. (înv.) denar, dinariu.Gr. δηνάριον, în parte prin intermediul sl. dinarĭ.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dinár (monedă actuală) s. m., pl. dinári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dinár (monedă veche) s. m. v. denar
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dinár m. (mgr. dinárion, vsl. dinarĭ, d. lat. denarius, de zece [adică nummus, monetă]). O veche monetă romană de argint în valoare de 10 așĭ, apoĭ 16 așĭ saŭ 4 sesterțiĭ (1 fr. și 7 banĭ). O veche monetă franceză care valora a doŭa-spre-zecea parte dintr’un sou tournois. O veche monetă românească de origine ardelenească, introdusă apoĭ și în cele doŭă principate româneștĭ (Era la început cea maĭ mică monetă românească de argint, apoĭ de aramă și se numea și ban. A fost părăsită pe la 1431). Numele franculuĭ sîrbesc. Dinaru văduveĭ, pomană făcută de un sărac, ca cea făcută de văduva din evanghelie. Dinaru sfîntuluĭ Petru, dar voluntar făcut papeĭ de către credincĭoșĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink