căutare avansată
11 definiții pentru „dinaintea”   declinări

DINAÍNTEA prep. 1. Din sau în locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din sau în fața cuiva sau a ceva. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Prin fața cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precedă, înainte de... Anii dinaintea erei noastre.De4 + înaintea.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINAÍNTEA prep. 1. Din sau în locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din sau în fața cuiva sau a ceva. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Prin fața cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precedă, înainte de... Anii dinaintea erei noastre.De4 + înaintea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dinaíntea prep. (~ lui)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DINAÍNTEA prep. v. înaintea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINAÍNTEA1 f. (despre corpul omului sau al animalelor, despre haine) Partea din față. /de + înaintea
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINAÍNTEA2 prep. 1) (exprimă un raport spațial) În fața. ~ ușii. 2) (exprimă un raport temporal) Înainte de... A fost în anii ~ războiului. /de + înaintea
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINAÍNTEA, prep. 1. Din locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din fața. Lipsești dinaintea mea, spânule! (CREANGĂ). ♦ Înaintea, în fața cuiva sau a ceva. Stăteam în șa dinaintea lui (SADOVEANU). (Precedat de prepoziția «pe») Prin fața cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precede, înainte de... Anii dinaintea erei noastre. – Din de4 + înaintea.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

DINAÍNTEA prep. (Urmat de un substantiv ori pronu­me în genitiv, de un pronume posesiv, de un pronume per­sonal neaccentuat în cazul dativ sau de un numeral con­struit cu prep. « a ») 1. (Cu sens local) Din fața, din locul aflat înaintea (cuiva sau a ceva). Ascultă-mă, suflet de om; și nu pleca dinaintea mea. DAVIDOGLU, M. 53. Lipsești dinaintea mea, spînule ! CREANGĂ, P. 277. Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere. EMINESCU, O. I 94. ♦ (Precedat de prep. « de », uneori și de pron. dem. « cel », « cea », introduce un atribut) Copilașii cu care se joacă înspre seară la laița cea de dinaintea casei sînt copilașii lui. SLAVICI, O. I 69. ♦ Înaintea, în fața (cuiva sau a ceva). Berbecul cel negru veni pînă dinaintea lui Ironim Buhosu și se opri. CAMILAR, T. 11. Într-un rînd m-a luat cu el tătuța, ș-am umblat mult prin pădure, și eu stăteam în șa dinaintea lui. SADO­VEANU, O. VII 22. Se-nchină dinainte-i pînă la pămînt. CARAGIALE, O. III 70. ♦ (Precedat de prep. « pe ») Prin fața (cuiva sau a ceva). Toată întîmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. CAMILAR, N. I 102. Domnița trecu pe dinaintea fratelui care păzea ușa. SADOVEANU, Z. C. 217. 2. (Cu sens temporal) Din timpul care precede, îna­inte de... Anii dinaintea erei noastre.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dinaíntea prep.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINAÍNTE adv. 1. (Cu sens local, în opoziție cu dinapoi, dindărăt, din urmă) În față, înainte. Eu aștept pînă ce dovedesc bucatele ce ai binevoit a-mi pune dinainte. SADOVEANU, F. J. 535. Cineva îi legase un șorț dinainte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 51. În acel echipagiu dinapoi era o tînără... Dinainte era un om bălan ce putea să aibă 35 ani. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ Loc. adj. De dinainte = din față. Toamne și ierni l-au plouat și l-au viscolit, pe drumuri, alături de iepușoara lui... pintenoagă la piciorul drept de dinainte. CAMILAR, N. I 21. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. IBRĂILEANU, A. 146. ◊ L o c. adv. Pe dina­inte = prin față. Își căutau cu ochii, în cîrdul nesfîrșit care le curgea pe dinainte, mioarele. CAMILAR, T. 56. Pe urmă îi trecu pe dinainte icoană după icoană dintr-o tinereță fără odihnă. SADOVEANU, O. I 93. Broasca țestoasă îi tot sărea pe dinainte. ISPIRESCU, L. 35. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceea ce n-a vrut să spună, a-și da (prin vorbă) fără voie pe față gîndurile. N-aș voi să spun ceea ce nu prea este tocmai adevărul; dar ce să-i faci năravului? Mă ia gura pe dinainte. ODOBESCU, S. III 45. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau considerație) să se arate în fața cuiva. Cînd aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte. CREANGĂ, P. 216. ♦ (Adjectival, invar.) Din față, anterior. Picioarele dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal. S-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acuma. SADOVEANU, O. A. II 194. 2. (Cu sens temporal, adesea precedat de « mai ») De mai înainte, de mai demult. Totul a fost parcă hotărît dinainte. BOGZA, C. O. 240. Jocul pe care-l alegea fata era ales mai dinainte de mine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 91. Ce i-ar fi fost mai lesne decît să ne ducă acolo fără să ne mai întrebe de vrem ori ba și fără să ne... spuie di­nainte ? M. I. CARAGIALE, C. 118. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea care-o vezi, Care ne făcea scoverzi; Asta-i lelea dinainte, Care ne făcea plăcinte Și care-am scos-o din minte ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. Mioara fericită, aceeași de dinainte... îl ia puternic de gît. CAMIL PETRESCU, T. II 53. ♦ Din timp, de cu vreme. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc. CREANGĂ, P. 197. De-ar ști omul ce-ar păți, Dinainte s-ar păzi. id. ib. 277.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a sta cu dinaintea goală expr. a primi musafirii cu masa goală, fără mâncare și băutură.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink