6 definiții pentru dințătură
Explicative DEX
DINȚĂTURĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură.
DINȚĂTURĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dințătură sf [At: DUMITRIU, N. 87 / Pl: ~ri / E: dința + -ătură] 1 Parte dințată (3) a unui obiect. 2 (Spc) Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINȚĂTURĂ s. f. Parte dințată. Pe saci ședea omul cu bățul în mînă și se uita obosit la dințătura șirei spinării boilor, cărora le jucau șoldurile ascuțite sub piei. DUMITRIU, N. 87.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!dințătură s. f., g.-d. art. dințăturii; pl. dințături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dințătură s. f., g.-d. art. dințăturii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dințătură s. f., g.-d. art. dințăturii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dințătură, dințăturisubstantiv feminin
- 1. Parte dințată a unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe saci ședea omul cu bățul în mînă și se uita obosit la dințătura șirei spinării boilor, cărora le jucau șoldurile ascuțite sub piei. DUMITRIU, N. 87. DLRLC
- 1.1. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Dința + -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.