DIMINUARE, diminuări, s. f. Acțiunea de a (se) diminua și rezultatul ei; micșorare, scădere. [Pr.: -nu-a-] – V. diminua.

diminuare sf [At: ARISTIA, PLUT. / P: ~nu-a~ / V: (rar) deminuere, deminuire, (înv) ~uire / Pl: ~uări / E: diminua] 1 Micșorare a dimensiunilor Si: reducere, scădere. 2 Micșorare din punct de vedere cantitativ Si: reducere, împuținare. 3 Scădere a intensității, a utilității, a importanței etc. Si: slăbire, reducere. 4 Scădere a prestigiului. 5 (Rar) Diminutivare.

DIMINUARE, diminuări, s. f. Acțiunea de a diminua și rezultatul ei; micșorare, scădere. [Pr.: -nu-a-] – V. diminua.

DIMINUARE, diminuări, s. f. Acțiunea de a diminua; micșorare, împuținare. – Pronunțat: -nu-a-.

DIMINUARE s.f. Acțiunea de a (se) diminua și rezultatul ei; scădere; coborîre; încetinire. [< diminua].

deminuere sf vz diminuare

deminui v vz diminua

deminuire sf vz diminuare

diminua [At: PROT. – POP., / P: ~nu-a / V: (rar) ~ui, deminui / Pzi: ~uez / E: fr diminuer, lat diminuere] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni mai mic ca dimensiuni Si: a (se) mici, a (se) micșora, a (se) reduce. 3-4 vtr A face să devină sau a deveni mai mic cantitativ Si: a (se) mici, a (se) micșora, a (se) slăbi. 5-6 vtr A deveni sau a face să devină mai puțin util, valoros, important etc. 7-8 vtr A decădea sau a face să decadă ca prestigiu. 9 vt (Rar) A diminutiva.

diminui v vz diminua

diminuire sf vz diminuare

DIMINUA, diminuez, vb. I. Tranz. A micșora, a împuțina, a scădea, a face să descrească. Opera dramatică a lui Caragiale, a cărei valoare fusese diminuată și pentru care autorul în timpul vieții sale a fost hulit... a devenit acum o comoară din care se împărtășesc și alte popoare. V. ROM. ianuarie 1952, 225. Societatea viitoare va accentua rolul iubirii, nu-l va diminua. CAMIL PETRESCU, T. III 324. – Pronunțat: -nu-a.

DIMINUA vb. I. tr., refl. A (se) micșora, a descrește, a scădea. [Pron. -nu-a, p. i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uînd. / cf. lat. diminuere, fr. diminuer].

DIMINUA vb. tr., refl. a (se) micșora, a scădea, a (se) atenua. (< fr. diminuer, lat. diminuere)

A DIMINUA ~ez tranz. A face să se diminueze; a micșora; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere

A SE DIMINUA se ~ează intranz. A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se împuțina; a scădea; a se reduce; a descrește. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere

diminuà v. a micșora, a scădea.

* diminuéz v. tr. (fr. diminuer, d. lat. di-minúere, -minútum. V. minus, minut, minor, mărunt). Micșorez. V. intr. Scad, descresc. V. măresc, augmentez, sporesc.

diminuare (desp. -nu-a-) s. f., g.-d. art. diminuării (desp. -nu-ă-); pl. diminuări

diminuare (-nu-a-) s. f., g.-d. art. diminuării (-nu-ă-); pl. diminuări

diminuare s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. diminuării (sil. -nu-ă-); pl. diminuări

diminua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. diminuez (desp. -nu-ez), 3 diminuează (desp. -nu-ea-); conj. prez. 1 sg. să diminuez, 3 să diminueze; ger. diminuând (desp. -nu-ând)

diminua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 diminuează; conj. prez. 3 să diminueze (-nu-e-); ger. diminuând (-nu-ând)

diminua vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminuez; 3 sg. și pl. diminuează; conj. prez. 3 sg. și pl. diminueze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând)

diminua (ind. prez. 3 sg. și pl. diminuează)

diminuez, -nuează 3, -nueze 3 conj.

DIMINUARE s. 1. v. reducere. 2. micșorare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. atenuare. 4. v. scădere.

DIMINUARE s. 1. descreștere, împuținare, micșorare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 2. micșorare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. atenuare, calmare, descreștere, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 4. scădere, (înv. și pop.) micșorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.)

Diminuare ≠ amplificare, sporire

DIMINUA vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. v. atenua. 4. v. scădea.

DIMINUA vb. 1. a descrește, a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor s-a ~ simțitor.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 4. a scădea, (înv. și pop.) a micșora, (fig.) a știrbi. (Nu i-a ~ cu nimic prestigiul.)

A se diminua ≠ a se intensifica, a exagera, a (se) majora, a (se) mări

A diminua ≠ a amplifica, a augmenta, a mări

diminuare 1. În notație*, în general, reducerea proporțională a valorii* notelor unei teme sau motiv. 2. Ca procedeu polif., o versiune a temei* în valori mai mici decât acelea ale originalului. 3. În muzica proporțională [v. notație (III)], d. înseamnă de obicei reducerea la jumătate a valorii notelor și este indicată printr-o bară verticală care traversează semnul de măsură. V. alla breve: ¢. 4. Ca procedeu de ornamentare* (v. și ornamente): divizarea liberă a unei note* (valori); în sec. 17 și 18, astfel de d., numite și fredono, nu sunt scrise ci lăsate, la voia interpretului, și pot fi făcute, de pildă, la repriza* unei piese lente sau la al doilea cuplet (1, 2) al unei arii (1.). Ant.: augmentare*.