10 intrări
- alaltăieri-dimineață
- azi-dimineață
- dimineața
- dimineață (adv.)
- dimineață (s.f.)
- dis-de-dimineață
- ieri-dimineață
- Luceafărul-de-Dimineață
- mâine-dimineață
- poimâine-dimineață
100 de definiții
din care- explicative (58)
- morfologice (30)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
- argou (4)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AZI adv. 1. În ziua de față, în ziua care e în curs; astăzi. ◊ Azi-noapte = în noaptea care tocmai a trecut. Azi-dimineață = în dimineața zilei în curs. Azi după-amiază = în după-amiaza ori după-masa zilei în curs. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până azi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba azi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Azi-mâine = în curând, zilele acestea; astăzi-mâine. A trăi de azi pe mâine = a trăi necăjit, strâmtorat, în sărăcie. (Rar) Cu azi, cu mâine = încet-încet. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. hac die.
DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIMINEAȚĂ, dimineți, s. f., adv. 1. S. f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ◊ Loc. adj. și adv. De dimineață = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață. ◊ Loc. adv. (Pop.) În faptul dimineții = în zori de zi. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineața) În timpul dimineții (1). ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”) Plouă de ieri-dimineață. ♦ În fiecare dimineață (1). ♦ (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Lat. *demanitia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineață, des-dimineață adv.] – Dis- + de4 + dimineață.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineață, des-dimineață adv.] – Dis- + de4 + dimineață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÂINE adv. În ziua care urmează celei de azi. ◊ Mâine-dimineață = în dimineața zilei de mâine. Mâine-după-amiază (sau -după-masă) = în după-amiaza zilei de mâine. Mâine-seară = în seara zilei de mâine. ◊ Loc. adj. De mâine = a) din ziua următoare celei de azi; b) din viitorul apropiat. ◊ Expr. Pe mâine, formulă de salut la despărțire, indicând o reîntâlnire în ziua următoare. ♦ În viitorul apropiat; în viitor, cândva. ◊ Expr. Ca mâine(-poimâine) sau mâine-poimâine = într-un viitor apropiat, (în) curând. De mâine în... zile (sau săptămâni, luni) = peste... zile (sau săptămâni, luni). – Lat. mane.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dămineață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dâns de dimineață av vz des-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dânz de dimineață av vz des-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demăineață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demăînreață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demăneață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demănreață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demăreață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demâneață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demeneață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demeniață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demineață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deminiață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demneață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
des-de-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
des-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desnița av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dieineață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dieminiața sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dimeneața sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dimineața [At: PSALT. HUR. 46r/13 / V: (rar) mân~, mneață, neața, (îrg) demen~, dem~, (înv) demăin~, demăînreață,[1] demănreață, demăreață, demân~, dimen~, dămin~, dăminiață, deasneață, demeniată, demneață, dieminiață[2], dieiniață, dâminiață, dminiață, dumineață, mineață, (îvr) demăn~, domin~, măneață / Pl: ~ți, (rar) ~țe / E: ml de + manitia] 1 sf Partea de început a zilei, din zori până la prânz. 2-3 sf (Îljv) De ~ (Care are loc) în partea de la început a zilei. 4-5 sf (Îal) (Foarte) devreme. 6-7 sf (Îal) (Care are loc) din momentul începerii zilei. 8 sf (Îlav) În (sau din) faptul dimineții În zori de zi. 9 sf (Îlav) În (sau pe) toată ~ța (sau diminețile) În fiecare zi. 10 sf / (Îlav) În (sau de) bună ~ sau ~ bună Dis-de-dimineață. 11 sf (Îlav) Cu (sau de cu) ~ De când se face ziuă. 12 sf (Îe) A umbla cu bună ~ța A umbla cu colindul în dimineața (1) sau ajunul Crăciunului. 13 sf (Gmț; îae) A umbla fără treabă pe la vecini. 14 sf (Arg; îae) A intra pe fereastră devreme cu intenția de a fura ceva. 15 sf (Mun; îe) A fi (sau a umbla) cu două dimineți A fi prefăcut. 16 sf (Bot; îc) Bună-~ Zorea (Convolvus tricolor). 17 sf (Bot; îac) Volbură (Convolvus arvensis). 18 sf (Bot; îac) Zorele (Ipomoea purpurea). 19 sf (Bot; îac) Zorele (Pharbitis hederacea). 20 sf (Fig) Trezire la o viață nouă. 21 sf (Fig) Schimbare în bine. 22 sf (Fig) Reviriment. 23 sf (Fig) Perioada tinereții. 24 av (Îf dimineața) În timpul dimineții (1). 25 av În fiecare dimineață (24). 26 av (Precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare”, „prea” și uneori de prepoziția „de”) Mai (sau foarte) devreme. 27 av (Precedat de adverbele de timp „azi”, „astăzi”, „mâine” etc.) În timpul dimineții (1) fiecărei unități temporale exprimate de adverbele respective. corectat(ă)
- demăânreață → demăînreață — Ladislau Strifler
- dieminiată → dieminiață. — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dins-de-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dinz-de-dimineață av vz dis-de-dimineață modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dis-de-dimineață av [At: / V: din-zi-de-~, dins-de-~, dâns-~-, demân~, dis-dimineață, (pop) diz-demineață, (înv) dân-zi-de-~, diz-~, dizi-~-~, (pop) des-~-~, desdimineață, des-demineață, desniță, (înv) dez-dimeneață, dez-demineață / S și: dis de dimineață, disdedimineață / E: dis + de + dimineață] Foarte de dimineață Si: în zorii zilei, (rar) dis-de-diminecioară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dis-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diz-demineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diz-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizi-de-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dminiață sf, av vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măneață sf vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâneață sf vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mneață sf vz dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASTĂMINEAȚĂ adv. Băn. Oaș. Asdimineață [astă + dimineață].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
DIMINEAȚĂ, dimineți, s. f., adv. 1. S. f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ◊ Loc. adj. și adv. De dimineață = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață. ◊ Loc. adv. (Pop.) În faptul dimineții = în zori de zi. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineața) În timpul dimineții (1). ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”) Plouă de ieri dimineață. ♦ În fiecare dimineață (1). ♦ (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Din loc. adv. de4 *mâneață (< lat. *manitia). Cf. (pentru formă) deseară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AZI adv. 1. În ziua aceasta, care e în curs; astăzi. Ieri ca azi și azi ca ieri, Frig și vînt și ploaie. IOSIF, V. 74. Întregul cer azi poartă iar cămașă Cu tivituri de fer. COȘBUC, P. II 185. Azi un stejar, mini altul, pe rînd se prăbușește, Și largi poiene triste rămîn în locul lor. ALECSANDRI, O. 250. ◊ Loc. adj. De azi = din ziua în curs, de astăzi. Ziarul de azi. ▭ Cu mîne zilele-ți adaugi, Cu ieri viața ta o scazi, Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. EMINESCU, O. I 204. ◊ Expr. De azi în (atîtea) zile = peste (atîtea) zile. De azi în trei zile plecăm.- Să trăiești, stăpîne, sînt gata chiar azi, de poruncești. ISPIRESCU, L. 4. ◊ Compuse: azi-dimineață = în dimineața acestei zile. L-am întîlnit azi-dimineață; azi-noapte = în noaptea care tocmai a trecut. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare. REBREANU, R. I 92. Cîți feciori cu pălării, Toți cat fost azi-noapte-n vii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. ◊ (Substantivat) Sădesc în azi un tainic mîine, Alt azi va fi din el poimîine. BENIUC, V. 56. Din sînul vecinicului ieri Trăiește azi ce moare. EMINESCU, O. I 178. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. Azi nu mai vezi, în pernele caleștii, Conițe lustruite de huzururi. CASSIAN, H. 75. Ah! E mult de-atunci! Cărarea Netedă pe deal urca... Azi poteca e urîtă, Face cotituri în drum. COȘBUC, P. I 259. (Precedat de prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pînă azi = pînă (în clipa de) acum. Să știi că pînă azi nici un muritor n-a cutezat să calce hotarele mele. ISPIRESCU, L. 5. De azi (înainte sau încolo) = de acum, de aci înainte. De azi înainte, eu să fiu în locul tău nepotul împăratului. CREANGĂ, P. 206. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi... EMINESCU, O. I 141. Zina mea, ursita mea! De azi calea-mi părăsesc, Murgușoru-mi priponesc Și la tine mă opresc. ALECSANDRI, P. I 100. (Rar) De cu azi = din bună vreme, din timp. Pentru drumul cel de mine De cu azi te pregătește! EMINESCU, O. I 102. ◊ Expr. Ziua de azi = timpul de față. În ziua de azi = în zilele noastre, în timpul nostru; astăzi. ◊ (în corelație cu mîine, exprimă o continuitate sau o repetare neîntreruptă în cursul timpului) Îl vede azi, îl vede mini, Astfel dorința-i gata. EMINESCU, O. I 167. ◊ (Exprimă opoziția între prezent și viitor) Azi aici, mîine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut. CARAGIALE, O. I 91. ◊ Expr. Ba azi, ba mîine, exprimă ideea de amînare continuă.; Cu azi, cu mîine = încet-încet. Cu azi, cu mîine, a făcut cunoștință Kir Ianulea cu fel de fel de negustori, ba și de boieri. CARAGIALE, O. III 32. De azi pînă (sau pe) mîine, exprimă un timp scurt. A trăi (sau a o duce) de azi pe mîine = a-și tîrî viața abia-abia; a trăi necăjit, fără aspirații la ceva mai bun. [Calul] a îmbătrînit și el... abia: își tîrîie și el viața de azi pe mîine. ISPIRESCU, L. 12. ♦ (Exprimă un viitor foarte apropiat) Azi-mîine = curînd, în scurt timp. Azi-mîine chiotind... și eu Încep culesul mare al vieții. BENIUC, V. 45. Nu mi-i rău, dar mă topesc Cînd în mine mă gîndesc Că azi-mîne voi muri Și nime nu m-a jeli! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 206. ♦ Chiar acum, momentan. Ce iubesc, mamei nu-i place... De-ar plăcea mamei ca mie, Azi m-aș duce-n cununie! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DESDIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESDIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
DIMINEAȚĂ, dimineți, s. f. Partea de la început a zilei (din zori pînă la prînz). Dimineața ardea sub răsăritul roșu și plin al soarelui. PREDA, Î. 143. Un soare superb anunță dimineața. SAHIA, N. 27. Mi se înfățișează, fîlfîind în văzduhul senin al unei dimineți de primăvară, zboruri albe de porumbei. M. I. CARAGIALE, C. 72. Căci era boboc de trandafir din luna lui mai scăldat în roua dimineții. CREANGĂ, P. 276. ◊ Fig. Cred în dimineața acestui început Și-n flamura întinsă spre luminosul mîine. TULBURE, V. R. 26. Se stinge-n mine A iubirii dimineață. ISAC, O. 31. Mă-ntunec și îngheț Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. ◊ Loc. adj. De dimineață = care se petrece în partea de la început a zilei. Însuratul de tînăr și mîncarea de dimineață n-au greș. NEGRUZZI, S. I 251. ◊ Loc. adv. De dimineață = a) (uneori precedat de adverbele «foarte», «tare», «cît»,«cît mai», «așa» etc.) în momentul cînd începe ziua, cînd se face ziuă, în zori, dis-de-dimineață, (foarte) devreme. Mîine de dimineață slobod cireada în luncă. GALACTION, O. I 46. Eu m-am deprins să mă scol de dimineață. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. La drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 115. Cine te-au trezit așa de dimineață? NEGRUZZI, S. I 146; b) din momentul cînd începe ziua, de cînd se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Spre dimineață = aproape de dimineață. Cam de obicei, spre dimineață, se lăsa cu bătaie. M. I. CARAGIALE, C. 61. (Rar) De cu dimineață = de cînd se face ziuă, dis-de-dimineață. Am trecut de cu dimineață pe la dînsul. C. PETRESCU, R. DR. 129. În faptul dimineții = în zori de zi. În faptul dimineții ciocîrlia începu să cînte. ISAC, O. 222. Mergi, dragă, cîntînd vesel ca paserea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, P. I 139. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (popular) dimineața bună! formulă de salut. A umbla cu bună-dimineața = a) a umbla cu moș-ajunul; b) (glumeț și ironic) a umbla fără treabă de la un vecin la altul. ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. ♦ (Adverbial) a) (în forma dimineața) În timpul dimineții. Dacă plecăm la miezul nopții, tocmai bine ajungem dimineața în oraș. DAVIDOGLU, O. 51. Dimineața, pînă-n zori, Va pleca cel mai viteaz dintre feciori. BENIUC, V. 142. Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131. ◊ (Urmat de adjective demonstrative) Știam c-ai să vii dimineața asta la mine! IBRĂILEANU, A. 93. ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp «azi» sau «astăzi», «mîine», «poimîine», «ieri», «alaltăieri») Noi stăm cu zăvoarele trase de azi dimineață. CAMILAR, N. I 72. Sufletul mi-a ieșit ieri dimineață alergînd după el. SEBASTIAN, T. 24. b) (În forma dimineața) În fiecare dimineață. Bietul doctor mi-a recomandat un litru de lapte de capră dimineața. CAMIL PETRESCU, B. 195. c) (În forma dimineață, precedat de adverbele «mai» sau «foarte», «tare») Mai (sau foarte) devreme. Se socotea cum ar face să scape a doua zi mai dimineață cătră Păuna Mare. SADOVEANU, P. M. 142. ◊ (Urmat de «tare») Cînd ieșise din ogradă, dimineață tare, pusese în portiță un băț, semn că nu-i nimeni acasă. CAMILAR, TEM. 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. (Și în forma des-de-dimineață) Foarte de dimineață, în zorii zilei. Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6. Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305. – Variante: des-de-dimineață, desdimineață (CREANGĂ, P. 228) adv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AZI adv. 1) În ziua în care ne aflăm. ~ noaptea în noaptea precedentă. ~-dimineața în dimineața acestei zile. În ziua de ~ în prezent. ~-mâine în zilele apropiate. Ba ~, ba mâine se zice când vrem să exprimăm ideea de amânare la nesfârșit. A trăi de ~pe mâine a trăi în lipsuri, în sărăcie. 2) În timpul sau în vremea de acum; în prezent. /<lat. hac die
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIMINEAȚA adv. În timpul dimineții; în fiecare dimineață. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIMINEAȚĂ ~eți f. Interval de timp între zori și până la prânz; prima parte a zilei. ◊ De ~ (de) la începutul zilei. Spre ~ înainte de a se zori. În faptul ~eții în zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. /dis- + de + dimineață
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dimineață f. timpul de când răsare soarele până la amiazi. [Lat. *DEMANITIA (din MANE, dimineață)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dis adv. numai în expresiunea dis-de-dimineață, foarte de vreme. [Vechiu-rom. dâns-de-diminață (încă la Bălcescu): v. dâns].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disdedimineață adv. V. dis.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demăneáță V. dimineață.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
demineáță V. dimineață.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
demîneáță, V. dimineață.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
des-de-dimineață V. dins.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dez-de-dimineáță V. dins.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dimineáță f., pl. ețĭ (vechi demă-, demî-, demineață, și mîneață, d. mine). Timpu cînd răsare soarele. Pin ext. Timpu de la răsăritu soareluĭ pînă la amează Azĭ dimineață, dimineața zileĭ în care sîntem. Buna dimineața (îld. bună dimineață, subînț. îțĭ doresc), formulă de salutare dimineață. Des de dimineață. V. dins. Adv. Dimineața, în timpu diminețeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mîneáță, V. dimineață.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alaltăieri-dimineață (desp. -ieri-) adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
azi-dimineață (în dimineața asta) adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bună dimineața (formulă de salut) adj. + s. f. art. (și: a da ~; Bună dimineața!)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dimineața adv. (Învață numai ~.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dimineață2 s. f., g.-d. art. dimineții; pl. dimineți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dimineață (de ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+dimineață1 adv. (Vino ~.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
+diminețile adv. (~ e uneori ceață.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
!dis-de-dimineață (dimineața foarte devreme) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
ieri-dimineață adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ieri-dimineață adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
+Luceafărul-de-Dimineață (planetă) (pop.) s. propriu m. art.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mâine-dimineață adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poimâine-dimineață adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alaltăieri-dimineață (-ieri-) adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
azi-dimineață adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bună dimineața (formulă de salut) adj. + s. f. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
*dimineața adv. (nu mănâncă ~)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dimineață s. f., g.-d. art. dimineții; pl. dimineți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dis-de-dimineață adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mâine-dimineață adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
*poimâine-dimineață adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
azi-dimineață adv.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
azi-dimineață adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ieri-dimineață adv.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ieri-dimineață adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de dimineață loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dimineață s. f., g.-d. art. dimineții; pl. dimineți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dis-de-dimineață adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dis-de-dimineață
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
azdimineață.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
des-de-dimineață.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dimineață, -nețe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STEAUA DIMINEȚII s. v. luceafărul de dimineață.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
steaua dimineții s. v. LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dimineața ≠ seara
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dimineață (-ețe), s. f. – Partea de început a zilei, cuprinsă între răsăritul soarelui și prînz. – Mr. dimineață, dumneață, megl. dimineațata, istr. demaręțę. Lat. mane (Pușcariu 1083), fie prin intermediul unei compuneri *de mane cu suf. -eață (Pascu, Suf., 29; Iordan, Dift., 56), fie de la un lat. *demanities sau *demanitia (Lambrior 100; Candrea-Dens., 1117; REW 2458; Tiktin; Candrea). Compunerea *de mane este atestată de it. domani, fr. demain, cat. dema. Rezultatul normal a fost demîneață (sec. XVI-XVII), care a suferit apoi o asimilație. Comp. disdedimineață (înv., dinz(i)dedimineață), adv. (din zori), se consideră ca fiind compus cu *de ipso, cf. ins, adins (Pușcariu 504; Tiktin; Candrea; Scriban). Totuși, Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 112 și REW 2458 au preferat mai apoi cu de zi de dimineață. Mai curînd este ultima urmă a unui cuvînt dispărut, dis, conservat în mr. dis „jumătate” (< lat. divisus, după Pascu, I, 76), cf. mr. tu disa di cale „la jumătatea drumului”. În acest caz, dis de dimineață ar însemna „la mijlocul dimineții”, cu semantismul alterat modern. Cf. disdenoapte (var. dins(ă)denoapte), care apare, ca dis(de)dimineață, în sec. XVII.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DIMINEAȚĂ. Subst. Dimineață, diminecioară (dim.). Zori, zori de zi, zorii zilei, zare, faptul zilei, lumea albă (pop.), murg (rar), auroră; ivirea zorilor, zorit (rar), revărsat, revărsatul zorilor, revărsatul zilei, revărsat de zori, revărsat de ziuă, crăpatul zilei (de ziuă), răsărit, răsărita soarelui (înv. și pop.). Adj. De dimineață, matinal; zorin (poetic). Vb. A se face ziuă, a se lumina de ziuă, a se crăpa de ziuă, a da în fapt de zi, a se îngîna ziua (soarele) cu noaptea, a se revărsa de ziuă, a se zori (pop.), a se ivi zorile, a se revărsa zorile (zori de ziuă), a se crăpa zorii, a (se) zori, a zori de ziuă, a se miji de ziuă, a miji zorile, a se zări zorile; a intrat alba în sat. Adv. Dimineața; de dimineață, dis-de-dimineață, foarte (tare, cît, cît mai, așa) de dimineață, de cu dimineață (rar) spre dimineață, în zori, în zori de zi, în zorii zilei, la zoritul zorilor, în zorii zorilor, la revărsatul zorilor, odată cu zorile, în fapt de zi, în faptul zilei, în faptul dimineții (pop.). V. început, timp.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DIMINEAȚA, cotidian românesc de informații, fundat și condus de C. Mille. A apărut la București (1904-1938, cu întreruperi). Inițial, în 1904, apare sub titlul de „Adevărul de dimineață” (febr.-nov.) și „Dimineața. Adevărul de dimineață” (nov.-dec.). Printre colaboratori: C. Bacalbașa, N. Batzaria, C.C. Costa-Foru, M. Sadoveanu, Z. Bârsan, Radu C. Rosetti, T. Arghezi, G. Galaction, E. Lovinescu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Rose, elle a vécu ce que vivent les roses, l’espace d’un matin (fr. „Roză, viețuit-a cît rozele trăiesc: răstimp de-o dimineață”). Două versuri din stanțele pe care poetul François de Malherbe (sec. XVI), socotit părintele clasicismului francez, le-a adresat prietenului său du Périer cînd acestuia i-a murit fiica (Poésies – XII. Consolation à M. du Périer. Stances). Celebritatea distihului Malherbe o datorește nu inspirației sale fericite, ci unei… fericite greșeli, comisă de zețarul care i-a cules poezia. Malherbe scrisese un vers anodin, cu un joc banal de cuvinte (pe fată o chema Rosette): Et Rosette a vécu ce qui vivent les roses Tipogralul, neînțelegind bine scrisul, a despărțit numele și a cules: „Et Rose, elle a vécu” etc… Și a ieșit o imagine poetică: fata era comparată cu un trandafir, avînd firește viața scurtă a rozelor. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a nu se spăla pe dinți de dimineață expr. a vorbi obscen.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cu bună dimineața expr. (intl. – d. furturi) comis prin escaladarea unui zid.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hoț de bună dimineața expr. (intl.) spărgător care operează în zorii zilei, pătrunzând în locuințe pe fereastra deschisă de la parterul unei clădiri.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
morișca de dimineață expr. (intl., înv.) furtul articolelor vestimentare (în special al blănurilor) comis în zorii zilei.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂNEÁȚĂ s. f. v. dimineață.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
azi-dimineațăadverb
- 1. În dimineața zilei în curs. DEX '09 DLRLC
- L-am întâlnit azi-dimineață. DLRLC
-
dimineațăadverb
-
- Dacă plecăm la miezul nopții, tocmai bine ajungem dimineața în oraș. DAVIDOGLU, O. 51. DLRLC
- Dimineața, pînă-n zori, Va pleca cel mai viteaz dintre feciori. BENIUC, V. 142. DLRLC
- Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131. DLRLC
- Știam c-ai să vii dimineața asta la mine! IBRĂILEANU, A. 93. DLRLC
- 1.1. În forma dimineață, se folosește după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”. DEX '09 DLRLC
- Plouă de ieri-dimineață. DEX '09
- Noi stăm cu zăvoarele trase de azi dimineață. CAMILAR, N. I 72. DLRLC
- Sufletul mi-a ieșit ieri dimineață alergînd după el. SEBASTIAN, T. 24. DLRLC
-
-
- Bietul doctor mi-a recomandat un litru de lapte de capră dimineața. CAMIL PETRESCU, B. 195. DLRLC
-
- 1.3. (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prepoziția „de”) Mai (sau foarte) devreme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se socotea cum ar face să scape a doua zi mai dimineață cătră Păuna Mare. SADOVEANU, P. M. 142. DLRLC
- Cînd ieșise din ogradă, dimineață tare, pusese în portiță un băț, semn că nu-i nimeni acasă. CAMILAR, TEM. 130. DLRLC
-
-
etimologie:
- *demanitia DEX '09
- de *mâneață (din limba latină *manitia). Confer (pentru formă) deseară. DEX '98
dimineață, diminețisubstantiv feminin
- 1. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: diminecioară
- Dimineața ardea sub răsăritul roșu și plin al soarelui. PREDA, Î. 143. DLRLC
- Un soare superb anunță dimineața. SAHIA, N. 27. DLRLC
- Mi se înfățișează, fîlfîind în văzduhul senin al unei dimineți de primăvară, zboruri albe de porumbei. M. I. CARAGIALE, C. 72. DLRLC
- Căci era boboc de trandafir din luna lui mai scăldat în roua dimineții. CREANGĂ, P. 276. DLRLC
- Cred în dimineața acestui început Și-n flamura întinsă spre luminosul mîine. TULBURE, V. R. 26. DLRLC
- Se stinge-n mine A iubirii dimineață. ISAC, O. 31. DLRLC
- Mă-ntunec și îngheț Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. DLRLC
- De dimineață = (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme. DEX '09 DLRLCsinonime: devreme dis-de-dimineață
- Însuratul de tînăr și mîncarea de dimineață n-au greș. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
- Mîine de dimineață slobod cireada în luncă. GALACTION, O. I 46. DLRLC
- Eu m-am deprins să mă scol de dimineață. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. DLRLC
- La drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
- Cine te-au trezit așa de dimineață? NEGRUZZI, S. I 146. DLRLC
-
- De dimineață = (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. DEX '09 DLRLC
- Ziua bună se cunoaște de dimineață. DEX '09 DLRLC
-
- Spre dimineață = aproape de dimineață. DLRLC
- Cam de obicei, spre dimineață, se lăsa cu bătaie. M. I. CARAGIALE, C. 61. DLRLC
-
- De cu dimineață = de când se face ziuă. DLRLCsinonime: dis-de-dimineață
- Am trecut de cu dimineață pe la dînsul. C. PETRESCU, R. DR. 129. DLRLC
-
- În faptul dimineții = în zori de zi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În faptul dimineții ciocîrlia începu să cînte. ISAC, O. 222. DLRLC
- Mergi, dragă, cîntînd vesel ca paserea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, P. I 139. DLRLC
-
- Bună dimineața! sau (popular) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A umbla cu bună dimineața = a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A umbla cu bună dimineața = a umbla fără treabă (pe la vecini). DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- *demanitia. DEX '09
- de *mâneață (din limba latină *manitia). Confer (pentru formă) deseară. DEX '98
dis-de-dimineațăadverb
- 1. Foarte de dimineață; în zorii zilei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. DLRLC
- Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6. DLRLC
- Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305. DLRLC
-
etimologie:
- Dis- + de + dimineață DEX '09 DEX '98 NODEX
mâine-dimineațăadverb
- 1. În dimineața zilei de mâine. DEX '09