10 intrări

100 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AZI adv. 1. În ziua de față, în ziua care e în curs; astăzi. ◊ Azi-noapte = în noaptea care tocmai a trecut. Azi-dimineață = în dimineața zilei în curs. Azi după-amiază = în după-amiaza ori după-masa zilei în curs. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până azi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba azi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Azi-mâine = în curând, zilele acestea; astăzi-mâine. A trăi de azi pe mâine = a trăi necăjit, strâmtorat, în sărăcie. (Rar) Cu azi, cu mâine = încet-încet. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. hac die.

DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DES-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DES-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DIMINEAȚĂ, dimineți, s. f., adv. 1. S. f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ◊ Loc. adj. și adv. De dimineață = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață.Loc. adv. (Pop.) În faptul dimineții = în zori de zi. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineața) În timpul dimineții (1). ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”) Plouă de ieri-dimineață. ♦ În fiecare dimineață (1). ♦ (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Lat. *demanitia.

DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineață, des-dimineață adv.] – Dis- + de4 + dimineață.

DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineață, des-dimineață adv.] – Dis- + de4 + dimineață.

MÂINE adv. În ziua care urmează celei de azi. ◊ Mâine-dimineață = în dimineața zilei de mâine. Mâine-după-amiază (sau -după-masă) = în după-amiaza zilei de mâine. Mâine-seară = în seara zilei de mâine. ◊ Loc. adj. De mâine = a) din ziua următoare celei de azi; b) din viitorul apropiat. ◊ Expr. Pe mâine, formulă de salut la despărțire, indicând o reîntâlnire în ziua următoare. ♦ În viitorul apropiat; în viitor, cândva. ◊ Expr. Ca mâine(-poimâine) sau mâine-poimâine = într-un viitor apropiat, (în) curând. De mâine în... zile (sau săptămâni, luni) = peste... zile (sau săptămâni, luni). – Lat. mane.

dămineață sf, av vz dimineață

dâns de dimineață av vz des-de-dimineață

dânz de dimineață av vz des-de-dimineață

demăineață sf, av vz dimineață

demăînreață sf, av vz dimineață

demăneață sf, av vz dimineață

demănreață sf, av vz dimineață

demăreață sf, av vz dimineață

demâneață sf, av vz dimineață

demeneață sf, av vz dimineață

demeniață sf, av vz dimineață

demineață sf, av vz dimineață

deminiață sf, av vz dimineață

des-de-dimineață av vz dis-de-dimineață

des-dimineață av vz dis-de-dimineață

desnița av vz dis-de-dimineață

dieineață sf, av vz dimineață

dieminiața sf, av vz dimineață

dimineața [At: PSALT. HUR. 46r/13 / V: (rar) mân~, mneață, neața, (îrg) demen~, dem~, (înv) demăin~, demăînreață,[1] demănreață, demăreață, demân~, dimen~, dămin~, dăminiață, deasneață, demeniată, demneață, dieminiață[2], dieiniață, dâminiață, dminiață, dumineață, mineață, (îvr) demăn~, domin~, măneață / Pl: ~ți, (rar) ~țe / E: ml de + manitia] 1 sf Partea de început a zilei, din zori până la prânz. 2-3 sf (Îljv) De ~ (Care are loc) în partea de la început a zilei. 4-5 sf (Îal) (Foarte) devreme. 6-7 sf (Îal) (Care are loc) din momentul începerii zilei. 8 sf (Îlav) În (sau din) faptul dimineții În zori de zi. 9 sf (Îlav) În (sau pe) toată ~ța (sau diminețile) În fiecare zi. 10 sf / (Îlav) În (sau de) bună ~ sau ~ bună Dis-de-dimineață. 11 sf (Îlav) Cu (sau de cu) ~ De când se face ziuă. 12 sf (Îe) A umbla cu bună ~ța A umbla cu colindul în dimineața (1) sau ajunul Crăciunului. 13 sf (Gmț; îae) A umbla fără treabă pe la vecini. 14 sf (Arg; îae) A intra pe fereastră devreme cu intenția de a fura ceva. 15 sf (Mun; îe) A fi (sau a umbla) cu două dimineți A fi prefăcut. 16 sf (Bot; îc) Bună-~ Zorea (Convolvus tricolor). 17 sf (Bot; îac) Volbură (Convolvus arvensis). 18 sf (Bot; îac) Zorele (Ipomoea purpurea). 19 sf (Bot; îac) Zorele (Pharbitis hederacea). 20 sf (Fig) Trezire la o viață nouă. 21 sf (Fig) Schimbare în bine. 22 sf (Fig) Reviriment. 23 sf (Fig) Perioada tinereții. 24 av (Îf dimineața) În timpul dimineții (1). 25 av În fiecare dimineață (24). 26 av (Precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare”, „prea” și uneori de prepoziția „de”) Mai (sau foarte) devreme. 27 av (Precedat de adverbele de timp „azi”, „astăzi”, „mâine” etc.) În timpul dimineții (1) fiecărei unități temporale exprimate de adverbele respective. corectat(ă)

  1. demăânreațădemăînreață Ladislau Strifler
  2. dieminiadieminiață. LauraGellner

dins-de-dimineață av vz dis-de-dimineață

dinz-de-dimineață av vz dis-de-dimineață modificată

dis-de-dimineață av [At: / V: din-zi-de-~, dins-de-~, dâns-~-, demân~, dis-dimineață, (pop) diz-demineață, (înv) dân-zi-de-~, diz-~, dizi-~-~, (pop) des-~-~, desdimineață, des-demineață, desniță, (înv) dez-dimeneață, dez-demineață / S și: dis de dimineață, disdedimineață / E: dis + de + dimineață] Foarte de dimineață Si: în zorii zilei, (rar) dis-de-diminecioară.

dis-dimineață av vz dis-de-dimineață

diz-demineață av vz dis-de-dimineață

diz-dimineață av vz dis-de-dimineață

dizi-de-dimineață av vz dis-de-dimineață

ASTĂMINEAȚĂ adv. Băn. Oaș. Asdimineață [astă + dimineață].

DIMINEAȚĂ, dimineți, s. f., adv. 1. S. f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ◊ Loc. adj. și adv. De dimineață = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață.Loc. adv. (Pop.) În faptul dimineții = în zori de zi. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineața) În timpul dimineții (1). ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”) Plouă de ieri dimineață. ♦ În fiecare dimineață (1). ♦ (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Din loc. adv. de4 *mâneață (< lat. *manitia). Cf. (pentru formă) deseară.

AZI adv. 1. În ziua aceasta, care e în curs; astăzi. Ieri ca azi și azi ca ieri, Frig și vînt și ploaie. IOSIF, V. 74. Întregul cer azi poartă iar cămașă Cu tivituri de fer. COȘBUC, P. II 185. Azi un stejar, mini altul, pe rînd se prăbușește, Și largi poiene triste rămîn în locul lor. ALECSANDRI, O. 250. ◊ Loc. adj. De azi = din ziua în curs, de astăzi. Ziarul de azi.Cu mîne zilele-ți adaugi, Cu ieri viața ta o scazi, Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. EMINESCU, O. I 204. ◊ Expr. De azi în (atîtea) zile = peste (atîtea) zile. De azi în trei zile plecăm.- Să trăiești, stăpîne, sînt gata chiar azi, de poruncești. ISPIRESCU, L. 4. ◊ Compuse: azi-dimineață = în dimineața acestei zile. L-am întîlnit azi-dimineață; azi-noapte = în noaptea care tocmai a trecut. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare. REBREANU, R. I 92. Cîți feciori cu pălării, Toți cat fost azi-noapte-n vii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. ◊ (Substantivat) Sădesc în azi un tainic mîine, Alt azi va fi din el poimîine. BENIUC, V. 56. Din sînul vecinicului ieri Trăiește azi ce moare. EMINESCU, O. I 178. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. Azi nu mai vezi, în pernele caleștii, Conițe lustruite de huzururi. CASSIAN, H. 75. Ah! E mult de-atunci! Cărarea Netedă pe deal urca... Azi poteca e urîtă, Face cotituri în drum. COȘBUC, P. I 259. (Precedat de prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pînă azi = pînă (în clipa de) acum. Să știi că pînă azi nici un muritor n-a cutezat să calce hotarele mele. ISPIRESCU, L. 5. De azi (înainte sau încolo) = de acum, de aci înainte. De azi înainte, eu să fiu în locul tău nepotul împăratului. CREANGĂ, P. 206. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi... EMINESCU, O. I 141. Zina mea, ursita mea! De azi calea-mi părăsesc, Murgușoru-mi priponesc Și la tine mă opresc. ALECSANDRI, P. I 100. (Rar) De cu azi = din bună vreme, din timp. Pentru drumul cel de mine De cu azi te pregătește! EMINESCU, O. I 102. ◊ Expr. Ziua de azi = timpul de față. În ziua de azi = în zilele noastre, în timpul nostru; astăzi. ◊ (în corelație cu mîine, exprimă o continuitate sau o repetare neîntreruptă în cursul timpului) Îl vede azi, îl vede mini, Astfel dorința-i gata. EMINESCU, O. I 167. ◊ (Exprimă opoziția între prezent și viitor) Azi aici, mîine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut. CARAGIALE, O. I 91. ◊ Expr. Ba azi, ba mîine, exprimă ideea de amînare continuă.; Cu azi, cu mîine = încet-încet. Cu azi, cu mîine, a făcut cunoștință Kir Ianulea cu fel de fel de negustori, ba și de boieri. CARAGIALE, O. III 32. De azi pînă (sau pe) mîine, exprimă un timp scurt. A trăi (sau a o duce) de azi pe mîine = a-și tîrî viața abia-abia; a trăi necăjit, fără aspirații la ceva mai bun. [Calul] a îmbătrînit și el... abia: își tîrîie și el viața de azi pe mîine. ISPIRESCU, L. 12. ♦ (Exprimă un viitor foarte apropiat) Azi-mîine = curînd, în scurt timp. Azi-mîine chiotind... și eu Încep culesul mare al vieții. BENIUC, V. 45. Nu mi-i rău, dar mă topesc Cînd în mine mă gîndesc Că azi-mîne voi muri Și nime nu m-a jeli! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 206. ♦ Chiar acum, momentan. Ce iubesc, mamei nu-i place... De-ar plăcea mamei ca mie, Azi m-aș duce-n cununie! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61.

DESDIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DESDIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DIMINEAȚĂ, dimineți, s. f. Partea de la început a zilei (din zori pînă la prînz). Dimineața ardea sub răsăritul roșu și plin al soarelui. PREDA, Î. 143. Un soare superb anunță dimineața. SAHIA, N. 27. Mi se înfățișează, fîlfîind în văzduhul senin al unei dimineți de primăvară, zboruri albe de porumbei. M. I. CARAGIALE, C. 72. Căci era boboc de trandafir din luna lui mai scăldat în roua dimineții. CREANGĂ, P. 276. ◊ Fig. Cred în dimineața acestui început Și-n flamura întinsă spre luminosul mîine. TULBURE, V. R. 26. Se stinge-n mine A iubirii dimineață. ISAC, O. 31. Mă-ntunec și îngheț Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. ◊ Loc. adj. De dimineață = care se petrece în partea de la început a zilei. Însuratul de tînăr și mîncarea de dimineață n-au greș. NEGRUZZI, S. I 251. ◊ Loc. adv. De dimineață = a) (uneori precedat de adverbele «foarte», «tare», «cît»,«cît mai», «așa» etc.) în momentul cînd începe ziua, cînd se face ziuă, în zori, dis-de-dimineață, (foarte) devreme. Mîine de dimineață slobod cireada în luncă. GALACTION, O. I 46. Eu m-am deprins să mă scol de dimineață. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. La drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 115. Cine te-au trezit așa de dimineață? NEGRUZZI, S. I 146; b) din momentul cînd începe ziua, de cînd se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Spre dimineață = aproape de dimineață. Cam de obicei, spre dimineață, se lăsa cu bătaie. M. I. CARAGIALE, C. 61. (Rar) De cu dimineață = de cînd se face ziuă, dis-de-dimineață. Am trecut de cu dimineață pe la dînsul. C. PETRESCU, R. DR. 129. În faptul dimineții = în zori de zi. În faptul dimineții ciocîrlia începu să cînte. ISAC, O. 222. Mergi, dragă, cîntînd vesel ca paserea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, P. I 139. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (popular) dimineața bună! formulă de salut. A umbla cu bună-dimineața = a) a umbla cu moș-ajunul; b) (glumeț și ironic) a umbla fără treabă de la un vecin la altul. ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. ♦ (Adverbial) a) (în forma dimineața) În timpul dimineții. Dacă plecăm la miezul nopții, tocmai bine ajungem dimineața în oraș. DAVIDOGLU, O. 51. Dimineața, pînă-n zori, Va pleca cel mai viteaz dintre feciori. BENIUC, V. 142. Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131. ◊ (Urmat de adjective demonstrative) Știam c-ai să vii dimineața asta la mine! IBRĂILEANU, A. 93. ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp «azi» sau «astăzi», «mîine», «poimîine», «ieri», «alaltăieri») Noi stăm cu zăvoarele trase de azi dimineață. CAMILAR, N. I 72. Sufletul mi-a ieșit ieri dimineață alergînd după el. SEBASTIAN, T. 24. b) (În forma dimineața) În fiecare dimineață. Bietul doctor mi-a recomandat un litru de lapte de capră dimineața. CAMIL PETRESCU, B. 195. c) (În forma dimineață, precedat de adverbele «mai» sau «foarte», «tare») Mai (sau foarte) devreme. Se socotea cum ar face să scape a doua zi mai dimineață cătră Păuna Mare. SADOVEANU, P. M. 142. ◊ (Urmat de «tare») Cînd ieșise din ogradă, dimineață tare, pusese în portiță un băț, semn că nu-i nimeni acasă. CAMILAR, TEM. 130.

DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. (Și în forma des-de-dimineață) Foarte de dimineață, în zorii zilei. Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6. Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305. – Variante: des-de-dimineață, desdimineață (CREANGĂ, P. 228) adv.

AZI adv. 1) În ziua în care ne aflăm. ~ noaptea în noaptea precedentă. ~-dimineața în dimineața acestei zile. În ziua de ~ în prezent. ~-mâine în zilele apropiate. Ba ~, ba mâine se zice când vrem să exprimăm ideea de amânare la nesfârșit. A trăi de ~pe mâine a trăi în lipsuri, în sărăcie. 2) În timpul sau în vremea de acum; în prezent. /<lat. hac die

DIMINEAȚA adv. În timpul dimineții; în fiecare dimineață. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain

DIMINEAȚĂ ~eți f. Interval de timp între zori și până la prânz; prima parte a zilei. ◊ De ~ (de) la începutul zilei. Spre ~ înainte de a se zori. În faptul ~eții în zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain

DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. /dis- + de + dimineață

dimineață f. timpul de când răsare soarele până la amiazi. [Lat. *DEMANITIA (din MANE, dimineață)].

dis adv. numai în expresiunea dis-de-dimineață, foarte de vreme. [Vechiu-rom. dâns-de-diminață (încă la Bălcescu): v. dâns].

dimineáță f., pl. ețĭ (vechi demă-, demî-, demineață, și mîneață, d. mine). Timpu cînd răsare soarele. Pin ext. Timpu de la răsăritu soareluĭ pînă la amează Azĭ dimineață, dimineața zileĭ în care sîntem. Buna dimineața (îld. bună dimineață, subînț. îțĭ doresc), formulă de salutare dimineață. Des de dimineață. V. dins. Adv. Dimineața, în timpu diminețeĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alaltăieri-dimineață (desp. -ieri-) adv.

azi-dimineață (în dimineața asta) adv.

bună dimineața (formulă de salut) adj. + s. f. art. (și: a da ~; Bună dimineața!)

dimineața adv. (Învață numai ~.)

dimineață2 s. f., g.-d. art. dimineții; pl. dimineți

+diminețile adv. (~ e uneori ceață.)

!dis-de-dimineață (dimineața foarte devreme) loc. adv.

ieri-dimineață adv.

+Luceafărul-de-Dimineață (planetă) (pop.) s. propriu m. art.

alaltăieri-dimineață (-ieri-) adv.

bună dimineața (formulă de salut) adj. + s. f. art.

*dimineața adv. (nu mănâncă ~)

dimineață s. f., g.-d. art. dimineții; pl. dimineți

azi-dimineață adv.

ieri-dimineață adv.

dimineață s. f., g.-d. art. dimineții; pl. dimineți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STEAUA DIMINEȚII s. v. luceafărul de dimineață.

steaua dimineții s. v. LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dimineață (-ețe), s. f. – Partea de început a zilei, cuprinsă între răsăritul soarelui și prînz. – Mr. dimineață, dumneață, megl. dimineațata, istr. demaręțę. Lat. mane (Pușcariu 1083), fie prin intermediul unei compuneri *de mane cu suf. -eață (Pascu, Suf., 29; Iordan, Dift., 56), fie de la un lat. *demanities sau *demanitia (Lambrior 100; Candrea-Dens., 1117; REW 2458; Tiktin; Candrea). Compunerea *de mane este atestată de it. domani, fr. demain, cat. dema. Rezultatul normal a fost demîneață (sec. XVI-XVII), care a suferit apoi o asimilație. Comp. disdedimineață (înv., dinz(i)dedimineață), adv. (din zori), se consideră ca fiind compus cu *de ipso, cf. ins, adins (Pușcariu 504; Tiktin; Candrea; Scriban). Totuși, Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 112 și REW 2458 au preferat mai apoi cu de zi de dimineață. Mai curînd este ultima urmă a unui cuvînt dispărut, dis, conservat în mr. dis „jumătate” (< lat. divisus, după Pascu, I, 76), cf. mr. tu disa di cale „la jumătatea drumului”. În acest caz, dis de dimineață ar însemna „la mijlocul dimineții”, cu semantismul alterat modern. Cf. disdenoapte (var. dins(ă)denoapte), care apare, ca dis(de)dimineață, în sec. XVII.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIMINEAȚĂ. Subst. Dimineață, diminecioară (dim.). Zori, zori de zi, zorii zilei, zare, faptul zilei, lumea albă (pop.), murg (rar), auroră; ivirea zorilor, zorit (rar), revărsat, revărsatul zorilor, revărsatul zilei, revărsat de zori, revărsat de ziuă, crăpatul zilei (de ziuă), răsărit, răsărita soarelui (înv. și pop.). Adj. De dimineață, matinal; zorin (poetic). Vb. A se face ziuă, a se lumina de ziuă, a se crăpa de ziuă, a da în fapt de zi, a se îngîna ziua (soarele) cu noaptea, a se revărsa de ziuă, a se zori (pop.), a se ivi zorile, a se revărsa zorile (zori de ziuă), a se crăpa zorii, a (se) zori, a zori de ziuă, a se miji de ziuă, a miji zorile, a se zări zorile; a intrat alba în sat. Adv. Dimineața; de dimineață, dis-de-dimineață, foarte (tare, cît, cît mai, așa) de dimineață, de cu dimineață (rar) spre dimineață, în zori, în zori de zi, în zorii zilei, la zoritul zorilor, în zorii zorilor, la revărsatul zorilor, odată cu zorile, în fapt de zi, în faptul zilei, în faptul dimineții (pop.). V. început, timp.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIMINEAȚA, cotidian românesc de informații, fundat și condus de C. Mille. A apărut la București (1904-1938, cu întreruperi). Inițial, în 1904, apare sub titlul de „Adevărul de dimineață” (febr.-nov.) și „Dimineața. Adevărul de dimineață” (nov.-dec.). Printre colaboratori: C. Bacalbașa, N. Batzaria, C.C. Costa-Foru, M. Sadoveanu, Z. Bârsan, Radu C. Rosetti, T. Arghezi, G. Galaction, E. Lovinescu.

Rose, elle a vécu ce que vivent les roses, l’espace d’un matin (fr. „Roză, viețuit-a cît rozele trăiesc: răstimp de-o dimineață”). Două versuri din stanțele pe care poetul François de Malherbe (sec. XVI), socotit părintele clasicismului francez, le-a adresat prietenului său du Périer cînd acestuia i-a murit fiica (Poésies – XII. Consolation à M. du Périer. Stances). Celebritatea distihului Malherbe o datorește nu inspirației sale fericite, ci unei… fericite greșeli, comisă de zețarul care i-a cules poezia. Malherbe scrisese un vers anodin, cu un joc banal de cuvinte (pe fată o chema Rosette): Et Rosette a vécu ce qui vivent les roses Tipogralul, neînțelegind bine scrisul, a despărțit numele și a cules: „Et Rose, elle a vécu” etc… Și a ieșit o imagine poetică: fata era comparată cu un trandafir, avînd firește viața scurtă a rozelor. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu se spăla pe dinți de dimineață expr. a vorbi obscen.

cu bună dimineața expr. (intl.d. furturi) comis prin escaladarea unui zid.

hoț de bună dimineața expr. (intl.) spărgător care operează în zorii zilei, pătrunzând în locuințe pe fereastra deschisă de la parterul unei clădiri.

morișca de dimineață expr. (intl., înv.) furtul articolelor vestimentare (în special al blănurilor) comis în zorii zilei.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂNEÁȚĂ s. f. v. dimineață.

Intrare: alaltăieri-dimineață
alaltăieri-dimineață adverb
  • silabație: -ieri- info
compus
  • alaltăieri-dimineață
Intrare: azi-dimineață
azi-dimineață adverb
compus
Surse flexiune: DOR
  • azi-dimineață
azdimineață adverb
adverb (I8)
  • azdimineață
Intrare: dimineața
dimineața adverb
adverb (I8)
  • dimineața
Intrare: dimineață (adv.)
dimineață2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • dimineață
demăînreață substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demăînreață
  • demăînreața
plural
  • demăînreți
  • demăînrețile
genitiv-dativ singular
  • demăînreți
  • demăînreții
plural
  • demăînreți
  • demăînreților
vocativ singular
plural
demneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deminiață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demâneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demeneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demăreață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demănreață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demăneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demăineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demeniață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dimineață (s.f.)
dimineață1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dimineață
  • dimineața
plural
  • dimineți
  • diminețile
genitiv-dativ singular
  • dimineți
  • dimineții
plural
  • dimineți
  • dimineților
vocativ singular
plural
demăînreață substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demăînreață
  • demăînreața
plural
  • demăînreți
  • demăînrețile
genitiv-dativ singular
  • demăînreți
  • demăînreții
plural
  • demăînreți
  • demăînreților
vocativ singular
plural
mneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dminiață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dimeneața
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dieminiața
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mâneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dieineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dămineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dis-de-dimineață
dis-de-dimineață adverb
compus
Surse flexiune: DOR
  • dis-de-dimineață
des-de-dimineață adverb
compus
  • des-de-dimineață
dizi-de-dimineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
diz-demineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
diz-dimineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dinz-de-dimineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dins-de-dimineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desnița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
des-dimineață adverb
compus
  • des-dimineață
desdimineață adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DLRM
  • desdimineață
dis-dimineață adverb
compus
  • dis-dimineață
Intrare: ieri-dimineață
ieri-dimineață adverb
compus
Surse flexiune: DOR
  • ieri-dimineață
Intrare: Luceafărul-de-Dimineață
Luceafărul-de-Dimineață substantiv masculin articulat (numai) singular
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Luceafărul-de-Dimineață
plural
genitiv-dativ singular
  • Luceafărului-de-Dimineață
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mâine-dimineață
mâine-dimineață adverb
compus
  • mâine-dimineață
Intrare: poimâine-dimineață
poimâine-dimineață adverb
compus
  • poimâine-dimineață
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

azi-dimineațăadverb

  • 1. În dimineața zilei în curs. DEX '09 DLRLC
    • format_quote L-am întâlnit azi-dimineață. DLRLC

dimineațăadverb

  • 1. (În forma dimineața) În timpul dimineții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: seară
    • format_quote Dacă plecăm la miezul nopții, tocmai bine ajungem dimineața în oraș. DAVIDOGLU, O. 51. DLRLC
    • format_quote Dimineața, pînă-n zori, Va pleca cel mai viteaz dintre feciori. BENIUC, V. 142. DLRLC
    • format_quote Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131. DLRLC
    • format_quote Știam c-ai să vii dimineața asta la mine! IBRĂILEANU, A. 93. DLRLC
    • 1.1. În forma dimineață, se folosește după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Plouă de ieri-dimineață. DEX '09
      • format_quote Noi stăm cu zăvoarele trase de azi dimineață. CAMILAR, N. I 72. DLRLC
      • format_quote Sufletul mi-a ieșit ieri dimineață alergînd după el. SEBASTIAN, T. 24. DLRLC
    • 1.2. În fiecare dimineață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bietul doctor mi-a recomandat un litru de lapte de capră dimineața. CAMIL PETRESCU, B. 195. DLRLC
    • 1.3. (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prepoziția „de”) Mai (sau foarte) devreme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se socotea cum ar face să scape a doua zi mai dimineață cătră Păuna Mare. SADOVEANU, P. M. 142. DLRLC
      • format_quote Cînd ieșise din ogradă, dimineață tare, pusese în portiță un băț, semn că nu-i nimeni acasă. CAMILAR, TEM. 130. DLRLC
etimologie:

dimineață, diminețisubstantiv feminin

  • 1. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: diminecioară
    • format_quote Dimineața ardea sub răsăritul roșu și plin al soarelui. PREDA, Î. 143. DLRLC
    • format_quote Un soare superb anunță dimineața. SAHIA, N. 27. DLRLC
    • format_quote Mi se înfățișează, fîlfîind în văzduhul senin al unei dimineți de primăvară, zboruri albe de porumbei. M. I. CARAGIALE, C. 72. DLRLC
    • format_quote Căci era boboc de trandafir din luna lui mai scăldat în roua dimineții. CREANGĂ, P. 276. DLRLC
    • format_quote figurat Cred în dimineața acestui început Și-n flamura întinsă spre luminosul mîine. TULBURE, V. R. 26. DLRLC
    • format_quote figurat Se stinge-n mine A iubirii dimineață. ISAC, O. 31. DLRLC
    • format_quote figurat Mă-ntunec și îngheț Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială De dimineață = (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Însuratul de tînăr și mîncarea de dimineață n-au greș. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
      • format_quote Mîine de dimineață slobod cireada în luncă. GALACTION, O. I 46. DLRLC
      • format_quote Eu m-am deprins să mă scol de dimineață. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. DLRLC
      • format_quote La drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
      • format_quote Cine te-au trezit așa de dimineață? NEGRUZZI, S. I 146. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială De dimineață = (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ziua bună se cunoaște de dimineață. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Spre dimineață = aproape de dimineață. DLRLC
      • format_quote Cam de obicei, spre dimineață, se lăsa cu bătaie. M. I. CARAGIALE, C. 61. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială rar De cu dimineață = de când se face ziuă. DLRLC
      • format_quote Am trecut de cu dimineață pe la dînsul. C. PETRESCU, R. DR. 129. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială popular În faptul dimineții = în zori de zi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În faptul dimineții ciocîrlia începu să cînte. ISAC, O. 222. DLRLC
      • format_quote Mergi, dragă, cîntînd vesel ca paserea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, P. I 139. DLRLC
    • chat_bubble Bună dimineața! sau (popular) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A umbla cu bună dimineața = a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble glumeț ironic A umbla cu bună dimineața = a umbla fără treabă (pe la vecini). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

dis-de-dimineațăadverb

  • 1. Foarte de dimineață; în zorii zilei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. DLRLC
    • format_quote Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6. DLRLC
    • format_quote Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305. DLRLC
etimologie:
  • Dis- + de + dimineață DEX '09 DEX '98 NODEX

mâine-dimineațăadverb

  • 1. În dimineața zilei de mâine. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.