2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dimerizare sf [At: DER / Pl: ~zări / E: dimeriza] 1 (Îs) Reacție de ~ Reacție chimică de formare a unui dimer (2). 2 Reacție principală de combinare a doi radicali liberi sau a două molecule în fază gazoasă.
DIMERIZARE s.f. Acțiunea de a dimeriza. ◊ Reacție de dimerizare = reacție chimică de formare a unui dimer. [< dimeriza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dimeriza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: fr dimériser] A face ca două molecule să formeze un dimer (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIMERIZA vb. I. tr. A face ca două molecule să formeze un dimer. [< fr. dimériser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIMERIZA vb. tr. a face ca două molecule să formeze un dimer. (< fr. dimériser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dimerizare s. f., g.-d. art. dimerizării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dimerizare s. f., g.-d. art. dimerizării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dimerizare s. f., g.-d. art. dimerizării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dimeriza vb., ind. prez.3 sg. dimerizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dimerizaresubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dimeriza. DN
- 1.1. Reacție de dimerizare = reacție chimică de formare a unui dimer. DN
-
etimologie:
- dimeriza DN
dimeriza, dimerizezverb
- 1. A face ca două molecule să formeze un dimer. DN
etimologie:
- dimériser DN