DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DILIGÉNT adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diligént adj. m., pl. diligénți; f. sg. diligéntă, pl. diligénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink