DILETANTÍSM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramură a artei, a științei sau a tehnicii. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de însușiri necesare, dovedite de cineva în propriul domeniu de activitate. – Din fr. dilettantisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILETANTÍSM n. 1) Caracter sau atitudine de diletant. 2) Lipsă de competență în exercitarea propriei specialități. /<fr. dilettantisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DILETANTÍSM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire și de seriozitate într-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILETANTÍSM s. n. atitudine, manifestare de diletant; amatorism. ◊ (peior.) superficialitate. (< fr. dilettantisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DILETANTÍSM s. v. amatorism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diletantísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diletantízm n., pl. e (d. diletant). Gustu, calitatea diletantuluĭ: cînd am timp, fac și eŭ diletantizm politic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink