dilapidare sf vz delapidare

DILAPIDARE s.f. v. delapidare.

delapida vt [At: PONTBRIANT, D. / V: dil~ / Pzi: ~dez / E: fr dilapider, lat dilapidare] 1 (C.i. bani, bunuri etc.) A sustrage (din avutul statului). 2 (Îvr; c.i. bani, bunuri etc.) A risipi.

delapidare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: dil~ / Pl: ~dări / E: delapida] 1 Sustragere de bani sau de bunuri din avutul statului Si: delapidat¹ (1). 2 (Pex) Infracțiune care constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către un angajat, a unor sume de bani sau a altor bunuri aflate în gestiunea sau în administrarea sa Si: delapidat¹ (2). 3 Risipire de bani sau bunuri Si: delapidat¹ (3).

dilapida v vz delapida

* DELAPIDA = DILAPIDA.

DELAPIDA, delapidez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a sustrage, a fura bani publici sau (mai rar) alte bunuri din avutul obștesc. La cît se ridică suma delapidată? CAMIL PETRESCU, T. I 272.

DELAPIDARE, delapidări, s. f. Acțiunea de a delapida; sustragere de bani publici sau (mai rar) de alte bunuri din avutul obștesc. Sînt nevoit... să cer să fii arestat pentru delapidare de bani publici. STANCU, D. 398.

DELAPIDA vb. I. tr. A fura, a-și însuși bunuri, bani publici; a ruina (o instituție, o bancă) prin cheltuieli excesive. [Var. dilapida vb. I. / < fr. dilapider, lat. dilapidare].

DELAPIDARE s.f. Acțiunea de a delapida și rezultatul ei; defraudare. [Var. dilapidare s.f. / < delapida].

DILAPIDA vb. I. v. delapida.

DELAPIDA vb. tr. a sustrage, a-și însuși bani, valori sau alte bunuri din avutul obștesc aflate în grija sa. (după fr. dilapider, lat. dilapidare)

A DELAPIDA ~ez tranz. (bani sau bunuri materiale) A sustrage din avutul statului; a defrauda. /<fr. délapider, lat. delapidare

DELAPIDARE ~ări f. 1) v. A DELAPIDA. 2) Infracțiune care constă în însușirea sau traficarea unei sume de bani sau a altor bunuri din proprietatea statului, aflate în administrarea cuiva. /v. a delapida

delapidà v. 1. a cheltui nebunește; 2. a fura banii publici.

*delapidéz v. tr. (lat. de-lapidare, a scoate și a arunca petrele, di-lapidare, a risipi [petrele, baniĭ]d. lapis, lápidis, peatră; fr. dilapiderit. dilapidare). Risipesc, fur prin viclenie baniĭ încredințațĭ mie. V. defraudez, concusiune, frustez.

delapida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delapidez, 3 delapidează; conj. prez. 1 sg. să delapidez, 3 să delapideze

delapidare s. f., g.-d. art. delapidării; pl. delapidări

delapida (a ~) vb., ind. prez. 3 delapidează

delapidare s. f., g.-d. art. delapidării; pl. delapidări

delapida vb., ind. prez. 1 sg. delapidez, 3 sg. și pl. delapidează

delapidare s. f., g.-d. art. delapidării; pl. delapidări

DELAPIDA vb. (JUR.) a defrauda, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.)

DELAPIDARE s. 1. (JUR.) defraudare, sustragere, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. v. fraudă.

DELAPIDA vb. a defrauda, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.)

DELAPIDARE s. 1. defraudare, sustragere, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism fnv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. escrocherie, fraudă, hoție, (livr.) malversație, (fig.) mîncătorie. (A comis o ~.)