2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dilacerare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: dilacera] 1 Sfâșiere. 2 Fărâmițare. 3 Smulgere cu violență a unui țesut Si: dilacerație (3).
DILACERARE s.f. Acțiunea de a dilacera; dilacerație. [< dilacera].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dilacera vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr dilacérer] 1 A sfâșia în bucăți. 2 A fărâmița. 3 (Med) A smulge cu violență (un țesut).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DILACERA vb. I. tr. A sfîșia în bucăți, a fărîmița. ♦ (Med.) A smulge cu violență (un țesut). [< fr. dilacérer, cf. lat. dilacerare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DILACERA vb. tr. 1. a sfâșia în bucăți, a fărâmița. 2. (med.) a smulge cu violență (un țesut). (< fr. dilacérer, lat. dilacerare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dilacerare s. f., g.-d. art. dilacerării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dilacera vb., ind. prez. 3 sg. dilacerează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dilacerare, dilacerărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dilacera. DNsinonime: dilacerație
etimologie:
- dilacera DN
dilacera, dilacerezverb
- 1. A sfâșia în bucăți. DNsinonime: fărâmița
- 1.1. A smulge cu violență (un țesut). DN
-
etimologie:
- dilacérer DN