DILACERÁRE s.f. Acțiunea de a dilacera; dilacerație. [< dilacera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dilaceráre s. f., g.-d. art. dilacerării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DILACERÁ vb. I. tr. A sfâșia în bucăți, a fărâmița. ♦ (Med.) A smulge cu violență (un țesut). [< fr. dilacérer, cf. lat. dilacerare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILACERÁ vb. tr. 1. a sfâșia în bucăți, a fărâmița. 2. (med.) a smulge cu violență (un țesut). (< fr. dilacérer, lat. dilacerare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dilacerá vb., ind. prez. 3 sg. dilacereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink