opțiuni
  • info

11 definiții pentru dijmărit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIJMĂRIT s. n. Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. – Dijmă + suf. -ărit.

DIJMĂRIT s. n. Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. – Dijmă + suf. -ărit.

dijmărit sn [At: (a. 1700) IORGA, S. D. XIV, 293 / V: (înv) decim~, dicim~, dej~, dișm~ / Pl: ~uri / E: dijmă + -(ă)rit] (Înv) 1 Dare în natură percepută, în trecut, asupra pământului Si: (îvr) dijmărie. 2 (Pex) Impozit plătit în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. 3 (Rar) Funcție de dijmar. 4 (Rar) Slujbă de dijmar. 5 Înțelegere între proprietarul de pământ și țăranul care lucra pământul în schimbul unei părți din recoltă.

DIJMĂRIT s. n. (Învechit) Dijmă. ♦ Dare în bani care se plătea în Muntenia pentru stupi și pentru porci. Următorii domni supuseră pe boieri să plătească și dijmăritul. BĂLCESCU, O. I 17.

dijmărit n. nume dat în Muntenia (pe la 1700) dării pe stupi și mascuri.

dijmărít n., pl. urĭ. Perceperea (biru) dijmeĭ. Un bir pe stupĭ și pe porcĭ pe la 1700 în Țara Românească.

dicimărit sn vz dijmărit

dișmărit sn vz dijmărit

desetină f. od. Mold. zeciueala stupilor și mascurilor (ceeace se numia în Muntenia dijmărit). [Bulg. DESETINA].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dijmărit s. n.

dijmărit s. n.

dijmărit s. n.

Intrare: dijmărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dijmărit
  • dijmăritul
  • dijmăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • dijmărit
  • dijmăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
dicimărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișmărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dijmăritsubstantiv neutru

  • 1. învechit Dijmă. DLRLC
    sinonime: dijmă
    • 1.1. Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Următorii domni supuseră pe boieri să plătească și dijmăritul. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
etimologie:
  • Dijmă + sufix -ărit. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.