DIJMUITÓR, dijmuitori, s. m. Dijmar. [Pr.: -mu-i-] – Dijmui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIJMUITÓR s. (IST.) dijmar. (~ul strângea dijma.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dijmuitór s. m. (sil. -mu-i-), pl. dijmuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink