* ❍ DIHONIȚĂ (pl. -țe) sf. Dohotniță, păcorniță, vasul în care se ține păcura de uns carul.

dihoniță f. butoiaș de păcură atârnat de căruță. [V. dohot].

dihóniță, dihórniță, duhólnilă și duhóniță f., pl. e (îld. *dohotniță, d. dohot). Păcorniță.

duhoniță² sf vz dihoniță

❍ DUHONIȚĂ (pl. -țe) sf. = DIHONIȚĂ: ung carele ori căruțele, atîrnă lanțul, duhonița, toporul (JIP.).

duhólniță și duhóniță V. dihoniță.

dihoniță, dihonițe, s.f. (reg., înv.) butoiaș de păcură atârnat de căruță; păcorniță.