dihámite adv. (var. din lehamite). Mold. sud. A-țĭ fi dihamite de ceva, a fi grozav de plictisit.

lehámite (scris și -ete) adv. (răd. leh din lehăĭesc și sufixu mite din cogeamite). Mold. nord. A-țĭ fi lehamite de ceva, a fi grozav de plictisit: țăriĭ ĭ-e lehamite de demagogie. – În sud dihamite. V. helbet.