19 definiții pentru digresiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere de la subiect, în vorbire sau în scris; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv.) digresie s. f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis.

digresiune sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ie, degresie[1] / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr digression, lat digressio, -onis] 1 Abatere de la subiectul tratat (în vorbire sau scris) Si: excurs. 2 Parte a unei lucrări care conține o digresiune (1). 3 (Ast) Depărtare maximă a unui astru în mișcarea sa diurnă față de meridianul nordic.

  1. Varianta degresie nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv.) digresie s. f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis.

DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere de la subiectul tratat (în vorbire sau în scris), mai ales pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru a varia expunerea. Convorbirea lor era de obicei fără digresiuni inutile. CAMIL PETRESCU, N. 28. Înainte de a începe să scriem despre Caragiale, sîntem nevoiți a face o digresiune cam mare, dar care e absolut necesară... pentru priceperea mult talentatului nostru scriitor. GHEREA, ST. CR. I 326. – Pronunțat: -si-u-. – Variantă: (învechit) digresie, digresii (NEGRUZZI, S. I 344), s. f.

DIGRESIUNE s.f. 1. Abatere de la un subiect principal; parte străină de subiectul tratat. 2. (Astr.) Elongație[1] aparentă a unei planete în raport cu Soarele. [Pron. -si-u-, var. digresie s.f. / cf. fr. digression, lat. digressio]. corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: „alongație” — LauraGellner

DIGRESIUNE s. f. 1. abatere de la subiectul tratat pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru ca expunerea să fie mai variată; divagație, excurs. 2. elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. (< fr. digresion, lat. digressio)

DIGRESIUNE ~i f. Abatere de la subiectul tratat (în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să învioreze și să varieze expunerea; divagație. [Art. digresiunea; G.-D. digresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. digression, lat. digressio, ~onis

digresiune f. abatere dela subiectul principal.

* digresiúne f. (lat. digréssio, -ónis. V. agresiune). Abatere din vorbă, ĭeșiredin subĭectu despre care vorbeștĭ. – Și -ésie.

DIGRESIE s. f. v. digresiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

digresiune (desp. di-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. digresiunii; pl. digresiuni

digresiune (di-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. digresiunii; pl. digresiuni

digresiune s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. digresiunii; pl. digresiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIGRESIUNE s. divagare, divagație, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~.)

DIGRESIUNE s. divagare, divagație, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~.)

Intrare: digresiune
digresiune substantiv feminin
  • silabație: di-gre-si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digresiune
  • digresiunea
plural
  • digresiuni
  • digresiunile
genitiv-dativ singular
  • digresiuni
  • digresiunii
plural
  • digresiuni
  • digresiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digresie
  • digresia
plural
  • digresii
  • digresiile
genitiv-dativ singular
  • digresii
  • digresiei
plural
  • digresii
  • digresiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

digresiune, digresiunisubstantiv feminin

  • 1. Abatere de la subiect, în vorbire sau în scris; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Convorbirea lor era de obicei fără digresiuni inutile. CAMIL PETRESCU, N. 28. DLRLC
    • format_quote Înainte de a începe să scriem despre Caragiale, sîntem nevoiți a face o digresiune cam mare, dar care e absolut necesară... pentru priceperea mult talentatului nostru scriitor. GHEREA, ST. CR. I 326. DLRLC
  • 2. astronomie Elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.