DIFTONGÁRE, diftongări, s. f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei. – V. diftonga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFTONGÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei; transformare a unor elemente vocalice în diftongi. [< diftonga].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

diftongáre s. f. (sil. mf. -fton), g.-d. art. diftongării; pl. diftongări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A DIFTONGÁ ~ghéz tranz. (vocale) A face să se diftongheze. /<fr. diphtonguer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DIFTONGÁ se ~gheáză intranz. (despre sunete vocale) A se transforma în diftong. /<fr. diphtonguer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFTONGÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFTONGÁ vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. (< fr. diphtonguer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diftongá vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. diftonghéz, 3 sg. și pl. diftongheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diftonghéz v. tr. (d. diftong). Gram. Prefac în diftong o vocală simplă, ca pîĭne îld. pîne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink