opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFTONGARE, diftongări, s. f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei. – V. diftonga.

DIFTONGARE, diftongări, s. f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei. – V. diftonga.

diftongare sf [At: MAIORESCU, CRITICE, 248 / Pl: ~gări / E: diftonga] (Fon) 1-2 Transformare în diftong (1-2).

DIFTONGARE s. f. Acțiunea de a (se) diftonga. Cu greu chiar m-aș învoi cu diftongarea lui «i». MACEDONSKI, O. IV 44.

DIFTONGARE s.f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei; transformare a unor elemente vocalice în diftongi. [< diftonga].

diftongare f. transformarea unei vocale în diftong.

DIFTONGA, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.

DIFTONGA, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.

diftonga vtr [At: ROSETTI, S. L. 11 / Pzi: ~ghez / E: fr diphtonguer] (Fon) 1-4 A (se) transforma în diftong (1-2).

DIFTONGA, diftonghez, vb. I. Refl. (Subiectul este o vocală) A se transforma în diftong, a deveni diftong. Vocala «o» din cuvîntul «om» se diftonghează la plural: «oameni». ♦ Tranz. (Subiectul este o persoană) A articula o vocală transformînd-o în diftong.

DIFTONGA vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].

DIFTONGA vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. (< fr. diphtonguer)

A SE DIFTONGA se ~ghează intranz. (despre sunete vocale) A se transforma în diftong. /<fr. diphtonguer

A DIFTONGA ~ghez tranz. (vocale) A face să se diftongheze. /<fr. diphtonguer

* diftonghéz v. tr. (d. diftong). Gram. Prefac în diftong o vocală simplă, ca pîĭne îld. pîne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diftongare (desp. dif-ton-/di-fton-) s. f., g.-d. art. diftongării; pl. diftongări

!diftongare (dif-ton-/di-fton-) s. f., g.-d. art. diftongării; pl. diftongări

diftongare s. f. (sil. mf. -fton), g.-d. art. diftongării; pl. diftongări

diftonga (a ~) (desp. dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 1 sg. diftonghez, 3 diftonghează; conj. prez. 1 sg. să diftonghez, 3 să diftongheze

!diftonga (a ~) (dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 3 diftonghează

diftonga vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. diftonghez, 3 sg. și pl. diftonghează

diftonghez, -ghează 3, -gheze 3 conj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIFTONGARE s. f. (< diftonga, cf. fr. diphtonguer): transformare a unor vocale accentuate în diftongi. Astfel, vocala accentuată e s-a diftongat în ea sau în ie în trecerea unor cuvinte din latină în română, ca în ceram > ceară, seram > seară (acestea prin metafonie – v.), ferrum > fier, melem > miere etc.; vocala accentuată i a trecut mai întâi la e și apoi, acesta, prin metafonie, s-a diftongat în ea: în nigram > negram > neagră; vocala accentuată o în oa, tot prin metafonie, în florem > floare, rotam > roată, solem > soare etc. La unele cuvinte românești de origine latină, d. reprezintă o fază mai veche, intermediară, de evoluție către o formă literară monoftongată, ca în legem > leage > lege, septem > seapte > șapte etc.

Intrare: diftongare
diftongare substantiv feminin
  • silabație: dif-ton-, di-fton- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diftongare
  • diftongarea
plural
  • diftongări
  • diftongările
genitiv-dativ singular
  • diftongări
  • diftongării
plural
  • diftongări
  • diftongărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: diftonga
  • silabație: dif-ton-ga, di-fton-ga info
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diftonga
  • diftongare
  • diftongat
  • diftongatu‑
  • diftongând
  • diftongându‑
 singular plural
  • diftonghează
  • diftongați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diftonghez
 (să)
  • diftonghez
  • diftongam
  • diftongai
  • diftongasem
a II-a (tu)
  • diftonghezi
 (să)
  • diftonghezi
  • diftongai
  • diftongași
  • diftongaseși
a III-a (el, ea)
  • diftonghează
 (să)
  • diftongheze
  • diftonga
  • diftongă
  • diftongase
plural I (noi)
  • diftongăm
 (să)
  • diftongăm
  • diftongam
  • diftongarăm
  • diftongaserăm
  • diftongasem
a II-a (voi)
  • diftongați
 (să)
  • diftongați
  • diftongați
  • diftongarăți
  • diftongaserăți
  • diftongaseți
a III-a (ei, ele)
  • diftonghează
 (să)
  • diftongheze
  • diftongau
  • diftongară
  • diftongaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diftongare, diftongărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu greu chiar m-aș învoi cu diftongarea lui «i». MACEDONSKI, O. IV 44. DLRLC
etimologie:
  • vezi diftonga DEX '09 DEX '98 DN

diftonga, diftonghezverb

  • 1. (Despre vocale) A se transforma în diftong. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vocala «o» din cuvântul «om» se diftonghează la plural: «oameni». DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A articula o vocală transformând-o în diftong. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.