difterie sf [At: DDRF / Pl: ~ii / E: fr diphtérie] (Med) 1 Boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respirație și la înghițirea alimentelor, prin febră etc. 2 (Spc) Anghină difterică. 3 (Îs) ~ laringiană Difterie (1) localizată pe laringe.

DIFTERIE, difterii, s. f. Boală microbiană, contagioasă, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe, pe cerul gurii, în laringe, în bronhii, în nări și pe conjunctivele ochilor; anghină difterică. Datorită vaccinării, difteria nu mai constituie un pericol.

DIFTERIE s.f. Anghină difterică. [Gen. -iei. / < fr. diphtérie, cf. gr. diphthera – membrană].

DIFTERIE s. f. boală infectocontagioasă manifestată prin apariția de false membrane în gât, pe laringe, bronhii, pe conjunctivele ochilor și în nări. (< fr. diphtérie)

DIFTERIE ~i f. Boală infecțioasă provocată de bacilul difteric care, localizându-se în faringe, formează membrane false ce împiedică respirația și înghițirea alimentelor; anghină difterică. [Art. difteria; G.-D. difteriei; Sil. -ri-e] /<fr. diphtérie

difterie f. boală gravă caracterizată prin formarea de membrane false, mai ales în gâtlej (anghină difterică) și în larinx (crup). Ea bântue în special pe copii și e foarte contagioasă.

* difteríe f. (vgr. dipthérion, un fel de bubă supt pele, dim. d. diphtéra, memebrană, pele. V. tefter). Med. O boală molipsitoare caracterizată pin membrane false care apar pe mucoase, maĭ ales pe gît. V. laringită.

difterie s. f., art. difteria, g.-d. art. difteriei; pl. difterii, art. difteriile (desp. -ri-i-)

difterie s. f., art. difteria, g.-d. art. difteriei; pl. difterii, art. difteriile

difterie s. f., art. difteria, g.-d. art. difteriei; pl. difterii, art. difteriile

DIFTERIE s. (MED.) anghină difterică, (pop.) șopârlaiță, (reg.) bolfă, (Transilv. și Maram.) șopârlariță.

DIFTERIE s. (MED.) anghină difterică, (pop.) șopîrlaiță, (reg.) bolfă, (Transilv. și Maram.) șopîrlariță.