DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Faptul de a fi diform, caracterul a ceea ce este diform; ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform; urâțenie, sluțenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFORMITÁTE ~ăți f. Caracter diform; abatere de la normă (a formei, a proporțiilor). [Art. diformitatea; G.-D. diformității] /<fr. diformité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFORMITÁTE s.f. Viciu de conformație; defect; (p. ext.) Urâțenie. [Cf. fr. difformité, lat. difformitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFORMITÁTE s. f. abatere de la aspectul și proporțiile normale; viciu de conformație; defect. (p. ext.) urâțenie. (< fr. difformité, lat. difformitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFORMITÁTE s. v. urâțenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diformitáte s. f., g.-d. art. diformității; pl. diformități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diformitáte f. (fr. difformité, mlat. difformitas, clasic deformitas). Uricĭune, lipsă de formă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink