DIFORMÁ vb. I v. deforma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare, respingătoare; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din fr. difforme, lat. difformis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFÓRM ~ă (~i, ~e) (mai ales despre ființe și părți ale corpului lor) Care nu are formă și proporții normale; cu anomalii; deformat. /<fr. difforme, lat. diformis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFÓRM, -Ă adj. Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ♦ (Rar) Fără formă precisă. [< fr. difforme, cf. lat.t. difformis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFÓRM, -Ă adj. care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ◊ fără formă precisă. (< fr. difforme, lat. difformis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFÓRM adj. v. urât.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

difórm adj. m., pl. difórmi; f. sg. difórmă, pl. difórme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* difórm, -ă adj. (fr. difforme, it. difforme și deforme, mlat. difformis, cl. defformis. V. con- și in-form). Urît, desfigurat, pocit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

* diforméz V. deformez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink