4 definiții pentru difidență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
difidență sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe / E: lat diffidentia, cf it diffidenza] (Liv) Lipsă de încredere Si: neîncredere.
DIFIDENȚĂ s.f. Neîncredere, lipsă de încredere. [< lat. diffidentia, cf. it. diffidenza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFIDENȚĂ s. f. neîncredere. (< lat. diffidentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
difidență s. f., pl. difidențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: difidență
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
difidențăsubstantiv feminin
- 1. Lipsă de încredere. DNsinonime: neîncredere
etimologie:
- diffidentia DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.