DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. – Din fr. difficile, lat. difficilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFICÍL ~ă (~i, ~ e) 1) Care se face cu mari eforturi; greu de realizat. 2) Care provoacă griji și incomodități. O situație ~ă. Poziție ~ă. 3) (despre persoane) Care se împacă greu cu alții; greu de satisfăcut; capricios; năzuros; mofturos. Copil ~. /<fr. difficile, lat. difficilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFICÍL, -Ă adj. 1. Cu dificultăți, anevoios, greu. 2. (Despre oameni) Năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. [< lat. difficilis, cf. fr. difficile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFICÍL, -Ă adj. 1. care prezintă dificultăți; anevoios, greu; dificultos. 2. (despre oameni) năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. (< fr. difficile, lat. difficilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFICÍL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. v. anevoios. 4. adj. complicat, greu. (O problemă ~ la matematică.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de înțeles.) 6. adj. anevoios, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretențios. (Un text ~.) 8. adj. v. mofturos. 9. adj. v. pretențios. (O plantă ornamentală ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dificil ≠ facil, ușor, lejer
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dificíl adj. m., pl. dificíli; f. sg. dificílă, pl. dificíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

difícil, -ă adj. (lat. difficilis, d. prefixu dis și facilis, ușor). Greŭ de făcut, anevoĭos: lucrare dificilă. Fig. Exigent, greŭ de mulțămit: caracter dificil. Greoĭ, ostenitor: stil dificil. Defavorabil, plin de suferințe: timpurĭ dificile. Adv. În mod dificil. Fals -cíl (d. fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink