2 definiții pentru diferențiativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIFERENȚIATIV, -Ă adj. care tinde să diferențieze. (< fr. différenciatif)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diferențiativ adj. m., pl. diferențiativi; f. sg. diferențiativă, pl. diferențiative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: diferențiativ
diferențiativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
diferențiativ, diferențiativăadjectiv
- 1. Care tinde să diferențieze. MDN '00
etimologie:
- différenciatif MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.