O definiție pentru dies irae
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dies irae (cuv. lat. „ziua mâniei”), începutul unei secvențe (1) care apare în muzica medievală a sec. 13 în missa pro defunctis (ca. 1249). Este atribuită lui Tommaso da Celano, fiind foarte reprezentativă pentru estetica și realismul specific medieval, constituindu-se totodată într-un exemplu tipic al poeziei metrice. D. este una din cele 5 secvențe care a supraviețuit în misa* romană, cântându-se în cadrul missei da requiem (v. recviem). Această formulă a d. este prezentată la autorii de muzică sacră până la sfârșitul epocii de înflorire a polifoniei*. Textul, luând și alte înfățișări melodice libere, s-a păstrat până în zilele noastre în misa pentru defuncți. Tema* melodică a fost utilizată adesea de compozitorii romantici, uneori cu nuanțe de sarcasm, alteori cu sensuri adânc tragice, dar întotdeauna pentru crearea unei atmosfere speciale de sacralitate și magie. Această veche temă melodică a fost folosită de Berlioz în Simfonia fantastică și Marea misă a morților, de Listz în Simfonia Dante, de Saint-Saëns în Dans macabru, de Respighi în Pinii din Roma, de Rahmaninov în Insula morților și în Variațiuni pe o temă de Paganini, pentru pian și orch., de Toduță în Simfonia a II-a ș.a.