DIERÉZĂ, diereze, s. f. Disocierea în pronunțare a unui diftong în elementele lui componente. [Pr.: di-e-] – Din fr. diérèse, lat. diaeresis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIERÉZĂ ~e f. lingv. Disociere a unui diftong în elementele sale componente în timpul pronunției. [Sil. di-e-] /<fr. dierése
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIERÉZĂ s.f. 1. Împărțirea unui diftong în cele două elemente vocalice componente. 2. Separare chirurgicală a țesuturilor. [Pron. di-e-. / < fr. diérèse, cf. gr. diairesis – separație].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIERÉZĂ s. f. 1. disociere a unui diftong în elementele sale componente. 2. (în prozodia antică) despărțire a două picioare metrice într-un vers. 3. separare chirurgicală a țesuturilor. 4. (biol.) diviziune și multiplicare celulară. (< fr. diérèse, gr. diairesis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dieréză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. dierézei; pl. dieréze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* dieréză f., pl. e (vgr. diairesis. V. erezie, sinereză). Gram. Tremă, despărțirea a doŭă vocale consecutive în doŭă silabe, de ex.: haină (hain) față de haĭnă. Chir. Despărțirea unor părțĭ a căror continuitate ar fi vătămătoare. V. crază, sinereză.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diereză (‹ gr. διαίρεσις, „diviziune, separare, împărțire”). În prozodia antică, suspensie despărțind două picioare (1) metrice. (Când survine în mijlocul unui picior, suspensia se numește cezură*). D. apare în cazurile în care sfârșitul piciorului coincide cu sfârșitul cuvântului.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink